ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
22 martie 2002, I.I. a formulat contestație în anulare a sentinței nr.
499/2001, a Curții de Apel București, invocând prevederile art. 317 alin. (2)
C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică,
privitoare la competență.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, a respins contestația în anulare, ca neîntemeiată,
prin sentința civilă nr. 428 din 18 aprilie 2002.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că prin sentința contestată, rămasă irevocabilă prin decizia
nr. 240/2002, a fost corect calificat obiectul cererii și în consecință, s-a
dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 1.
Împotriva sentinței a declarat
recurs contestatorul I.I., învederând că soluția de respingere s-a pronunțat
prin încălcarea ordinii publice.
Astfel, arată contestatorul,
sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța nu a verificat
neregularitățile pe care contestatorul le-a menționat în cerere, privind
calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale și Casa de Pensii a municipiului București și nedepunerea
întâmpinărilor și nu s-a pronunțat asupra lor.
Examinând cauza în raport cu
motivele invocate, Curtea va respinge recursul formulat, ca nefondat.
Cazurile de contestație în anulare
sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., instanța
neputând extinde analiza, și cu privire la alte motive, apreciate de părți, ca
„neregularități de ordine publică”.
În acest sens, instanța a examinat
cauza în raport cu temeiul de drept invocat de contestator, art. 317 pct. 2 C.
proc. civ., reținând în mod justificat că, față de obiectul acțiunii,
soluționată prin sentința nr. 499/2001, competența de judecată revine
Judecătoriei sectorului 1 București.
Referitor la celelalte aspecte,
privind alte pretinse încălcări ale unor dispoziții legale, instanța de fond a
procedat în mod corect, stabilind că nu se încadrează în prevederile art. 317
pct. 2 C. proc. civ.
Având în vedere cele expuse mai sus,
Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.I.,
împotriva sentinței civile nr. 428 din 18 aprilie 2002, a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 februarie 2003.