ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
cererii de revizuire de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr.1367/2002 SC “S.I.” SA a solicitat în temeiul art. 322
alin. (7) C. proc. civ. revizuirea deciziei nr. 436 din 29 martie 2002 a Curții
de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.
Prin
ordonanța nr.183 din 5 iunie 2000 C.N.V.M s-a retras autorizația de
funcționare a SC “S.I.” SA.
Prin
decizia nr. D 1266 din 5 iunie 2000,CNVM a decis revocarea deciziei de
autorizare a SC “S.I.” SA nr.157 din 15 septembrie 1995, astfel că societatea
s-a aflat în imposibilitate de a realiza venituri, înregistrând salarii
restante în sumă de 403.303.000 lei și imposibilitate de a achita
contribuțiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Până la
intervenirea crizei FNI „S.I.” și-a achitat în întregime la termenele legale
contribuția la asigurările sociale în valoare de 55 miliarde.
Instanța
a respins contestația societății în numele a 16 salariați prin sentința nr.1525
din 5 decembrie 2001.
Recursul
formulat de societate a fost respins de Curtea de Apel București, secția de
Contencios Administrativ – decizia civilă nr. 150 din 25 aprilie 2002.
Una din
salariate a formulat acțiune iar Tribunalul Călărași prin sentința nr. 644 din
22 octombrie 2001 a admis acțiunea reținând că SC “S.I.” SA și-a achitat
toate obligațiile conform art. 20 și următoarele din Legea nr. 19/2000 și că
este nejustificat refuzul pârâtei Casa de Pensii București de a acorda
despăgubirile civile cuvenite reclamantei.
Casa de
Pensii a Municipiului București a formulat recurs împotriva deciziei nr. 436
din 29 martie 2002.
Curtea
de Apel a decis diferit pe de o parte respingând acțiunea SC “S.I.” SA și
respingând recursul împotriva admiterii aceleiași acțiuni (obiect) dată de
Tribunalul Călărași fiind două hotărâri contradictorii aducând societății un
prejudiciu de 403.303.000 lei se solicită revizuirea deciziilor nr. 436/2002 și
150/2001 ale Curții de Apel București, secția de contencios administrativ
fiind contradictorii.
Analizându-se
actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Conform
art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea „dacă există
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite,
în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Termenul
de revizuire este de o lună potrivit art. 324 alin. (1), pct. 1 în cazul
prevăzut de art. 322 pct.7 alin. (1) și se socotește de la comunicarea
hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs
după evocarea fondului de la pronunțare.
În
speță decizia nr. 436 a Curții de Apel București, secția de conflicte de
muncă și litigii de muncă, s-a pronunțat la data de 29 martie 2002 fiind
irevocabilă, iar decizia nr.150 a Curții de Apel București, secția contencios
administrativ, s-a pronunțat la 26 aprilie 2002.
Cererea
de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ la data de 1 august 2002 peste termenul de o lună
prevăzut imperativ de textul citat mai sus, astfel încât cererea se va respinge
ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
cererea formulată de SC. „S.I.” SA București, privind revizuirea deciziei
nr.436 din 29 martie 2002 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte
de muncă și litigii de muncă, ca tardiv formulată.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.