ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5280/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5280/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la
data de 4
februarie 2008, G.V. a formulat
contestație
la executare împotriva deciziei nr. 1683 din 29
iunie 1973, pronunțată de fostul Tribunal Suprem.
In motivarea
contestației, G.V. a arătat că a
funcționat ca inginer șef
de fermă la LAS. Insula Mare a Brăilei de la 1 iunie 1967 la 14 aprilie 1969,
când a fost arestat preventiv și apoi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.
La data de 27
octombrie 1969 a fost pus în libertate, ca
urmare a executării pedepsei, iar prin sentința
nr. 234 din 20
mai 1971,
pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost achitat
pentru
faptele sale.
G.V. a mai arătat că cererea formulată în
temeiul art. 504 și urm. C. proc. pen. a fost
admisă prin sentința civilă nr. 19 din 1 decembrie
1972 a
Tribunalului Județean
Ialomița, însă, prin decizia nr. 1683
din 29 iunie 1973, a fost admis
recursul declarat de
Ministerul Finanțelor
și a fost modificată sentința, în sensul
respingerii acțiunii.
Tribunalul Suprem a reținut că achitarea
pentru
infracțiunile prevăzute de art. 289
și art. 291 C. pen. s-a
dispus în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
,
iar despăgubirile se acordă numai pentru achitările dispuse în temeiul art. 10
lit. a) și c) C. proc. pen.
Contestatorul
a mai arătat că această motivare nu are
suport legal, deoarece cele două infracțiuni pentru care a fost achitat
în temeiul art. 11 lit. d) C. proc. pen.
derivă din infracțiunile pentru care a fost achitat în baza art.
10 lit. a) din același cod, respectiv
infracțiunile prevăzute de
art. 236 lit. a) și art. 245
lit. a) C. pen.
Prin
sentința civilă nr. 579 din 28 februarie 2008,
Judecătoria Călărași a declinat competența
soluționării cauzei
în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție, reținând că,
față de
dispozițiile art. 319 C. proc. civ.,
contestația
în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre
este atacată.
La termenul
din 4 decembrie 2008, față de împrejurarea
că G.V. a
decedat, instanța supremă a introdus în
cauză
pe moștenitorii acestuia, respectiv pe G.D. și
G.R.B.D.M.
Contestația
în anulare introdusă de contestatorul G.V.
și continuată de moștenitorii acestuia este
tardivă.
Astfel,
potrivit art. 319 alin. (2) teza
II
C. proc. civ.
, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se
aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, contestația în
anulare poate fi introdusă în
termen de 15 zile de la data
când
contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă.
Hotărârile
prin care s-a respins cererea de chemare în
judecată intră
în categoria hotărârilor nesusceptibile de
executare
silită și sunt supuse termenului de contestație
reglementat de textul de lege invocat mai sus.
În cauză, prin
decizia atacată pe calea contestației în anulare, Tribunalul Suprem a admis
recursul declarat de
Ministerul
Finanțelor și a modificat sentința civilă nr. 19 din
1 decembrie 1972 a Tribunalului Județean Ialomița,
în sensul
că a respins cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, nefiind vorba despre o
hotărâre
irevocabilă susceptibilă de
executare silită, termenul limită
până
la care se putea formula contestație în anulare este cel
de 29 iunie
1974.
Or,
contestatorul a introdus contestația în anularea cu
depășirea
cu mult a termenului legal, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă ca
tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de
contestatorul G.V. și
continuată de moștenitorii
acestuia, G.D. și G.R.B.D.M., împotriva
deciziei nr. 1683 din 29 iunie
1973 a
fostului Tribunal Suprem, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.