ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 06 iunie 2022
Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în dosarul nr. x/2013, printre altele, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru participație improprie la infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are drept rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are drept rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b). C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse de câte 1 an închisoare stabilite în cauză și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen. din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A., pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 83 C. pen. din 1969, care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Constanța, și a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a următoarelor sume:
- 46.449,22 RON, din care 33.488,20 RON provenind din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, și 12.961,02 RON provenind din bugetul național campania 2007, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligațiile accesorii aferente creanței principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafața de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deținea documente de utilizare legale și s-au obținut pe nedrept subvenții);
- 56.760,05 RON, din care 44.227,78 RON provenind din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, și 12.532,27 RON provenind din bugetul național pentru campania 2008, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligațiile accesorii aferente creanței principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafața de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deținea documente de utilizare legale, susmenționata societate obținând pe nedrept subvenții);
- 66.536,36 RON, din care 46.560,99 RON provenind din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, și 19.973,37 RON provenind din bugetul național pentru campania 2009, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligațiile accesorii aferente creanței principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafața de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deținea documente de utilizare legale).
În baza art. 250 C. proc. pen. și art. 404 C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanțele din 13 mai 2013 ale Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Bucureștii.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, ulterior schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. (prin încheierea din 21 iunie 2020), din infracțiunile prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1), (3) C. pen. din 1969 într-o singură infracțiune prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), și de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., instanța de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, a reținut că faptele acuzatului, care, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L.:
- în cursul anului 2007, a prezentat Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură date inexacte, prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosință al respectivei societăți asupra mai multor suprafețe agricole situate în localitatea Tuzla, județul Constanța, date în baza cărora a obținut pe nedrept în numele acesteia fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. și F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităților Europene, în cuantum de 33.488,20 RON, și din bugetul național, în cuantum de 12.961,02 RON,
- în cursul anului 2008, a determinat-o cu intenție pe C. să prezinte, fără intenție, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură date inexacte prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosință al S.C. B. S.R.L. asupra mai multor suprafețe agricole situate pe raza localității Tuzla, județul Constanța, date în baza cărora societatea a obținut pe nedrept fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. și F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităților Europene, în cuantum de 44.227,78 RON, și din bugetul național, în cuantum de 12532,27 RON,
- în cursul anului 2009, a determinat-o cu intenție pe C. să prezinte, fără intenție, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură date inexacte prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosință al aceleiași societăți asupra mai multor suprafețe agricole situate pe raza localității Tuzla, județul Constanța, date în baza cărora aceasta a obținut pe nedrept fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. și F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităților Europene, în cuantum de 46.560,99 RON, și din bugetul național, în cuantum de 19.973,37 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.
Instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de reglementarea anterioară, inclusiv sub aspectul regimului sancționator, care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante și reținerea unor circumstanțe judiciare atenuante, a căror aplicare conduce la stabilirea unor sancțiuni penale mai blânde decât cele la care s-ar putea ajunge în temeiul legii penale noi.
Astfel, având în vedere situația de fapt, modalitatea în care a acționat inculpatul A., forma de vinovăție, precum și datele sale personale, acesta având un anumit grad de maturitate și de pregătire, desfășurând activități licite și neavând antecedente penale, instanța de fond a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 și, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 81 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată acestuia, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, și inculpatul A..
Prin apelul formulat, Ministerul Public a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile, arătând, în privința inculpatului A., că tribunalul a omis să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., cuantumul celor dintâi ridicându-se la întreaga sumă acordată pentru campaniile din anii 2007-2009, respectiv la 604.600,34 RON.
La rândul său, inculpatul A. a invocat intervenirea prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000, motivând că, față de data comiterii faptei, aprilie 2009, s-a împlinit termenul de prescripție specială, de 12 ani.
Prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul penal nr. x/2013, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, de inculpații D. și A. și de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Intervenție pentru Agricultură, împotriva sentinței penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 a Tribunalului Constanța, care a fost desființată, în parte, dispunându-se, în rejudecare, printre altele:
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din cele două infracțiuni prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., și de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., pentru care, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu menținerea suspendării condiționate a executării, potrivit art. 81 C. pen. din 1969.
S-a înlăturat aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, respectiv pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru inculpatul A..
Conform art. 25, art. 397 C. proc. pen., art. 1349 și art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C B. S.R.L., a despăgubirilor civile în sumă de: 46.449,22 RON (33.488,20 RON din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională și 12.961,02 RON din bugetul național pentru campania 2007), cu obligațiile accesorii aferente creanței principale până la achitarea integrală a prejudiciului; 56.760,05 RON (44.227,78 RON din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională și 12.532,27 RON din bugetul național pentru campania 2008), cu obligațiile accesorii aferente creanței principale până la achitarea integrală a prejudiciului; 66.536,36 RON (46.560,99 RON din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională și 19.973,37 RON din bugetul național pentru campania 2009), cu obligațiile accesorii aferente creanței principale până la achitarea integrală a prejudiciului.
Totodată, au fost menținute dispozițiile sentinței în măsura în care nu contravin deciziei.
Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2007, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a formulat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cerere pentru subvenții din fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. și F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităților Europene, iar în anii 2008-2009, a determinat-o pe inculpata C., contabila societății, să depună solicitările de sprijin financiar, folosind documente falsificate ori cu date insuficiente/incomplete - 54 contracte de arendă privind dreptul de exploatare a suprafeței agricole de 142,3875 hectare situată pe raza localității Tuzla, județul Constanța, obținând pe nedrept din bugetul general al Comunităților Europene sumele de 33.488,20 RON (2007), 44.227,78 RON (2008), 46.560,99 RON (2009) și din bugetul național sumele de 12.961,02 RON (2007), 12.532,27 RON (2008), 19.973,37 RON (2009), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fraudare a fondurilor europene, în formă continuată, prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.
Referitor la încadrarea juridică, s-a reținut că săvârșirea actelor materiale în baza aceleiași rezoluții și în același mod, chiar dacă unele ca autor, iar altele ca instigator, intră în conținutul constitutiv ale aceleiași infracțiuni, actele de instigare fiind absorbite în cele de autorat, astfel încât a fost schimbată încadrarea juridică, în baza art. 386 C. proc. pen., din cele două infracțiuni reținute de prima instanță, prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., și de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.
În ceea ce privește cererea apelantului inculpat A. de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., întrucât s-ar fi împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 12 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 124 C. pen. din 1969, instanța de apel a reținut că aceasta nu este întemeiată, deoarece, potrivit elementelor constitutive ale infracțiunii, fapta se consumă la data obținerii sumelor din fondurile europene nerambursabile.
Or, S.C. B. S.R.L., în legătură cu suprafața de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care nu deținea documente de utilizare legale, a obținut pe nedrept subvenții în cuantum total de 66.536,36 RON, din care 46.560,99 RON provenind din bugetul general al Comunităților Europene (din Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională) și 19.973,37 RON din bugetul național, prin deciziile A.P.I.A. - Centrul Județean Constanța nr. x din 26 noiembrie 2009 și nr. x din 16 iunie 2010, astfel încât consumarea infracțiunii imputate inculpatului s-a produs la data de 16 iunie 2010, în raport cu care termenul de prescripție specială nu s-a împlinit, nefiind aplicabil cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, instanța de apel a avut în vedere pericolul social concret al faptei dat de comiterea prin recurgerea la mijloace de denaturare a realității, pe o durată îndelungată (3 ani), în scopul obținerii de foloase patrimoniale în mod fraudulos, dar și perioada mare scursă de la data comiterii faptelor și sesizarea organelor de urmărire penală - 2010, criterii care au condus la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure reeducarea inculpatului și să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare și insecuritate. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului A., aflat la vârsta senectuții, desfășurând activități socialmente utile, fără antecedente penale sau alte abateri de la regulile de conviețuire socială, cu o bună conduită ulterior comiterii faptelor, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei pot fi atins fără executare, prin menținerea suspendării condiționate, conform dispozițiilor art. 81 C. pen. din 1969, dispusă de către instanța de fond, reținerea formei continuate a infracțiunii nedeterminând modificarea dispozițiilor privind executarea.
Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că, fără a reține în favoarea inculpatului A. circumstanțe atenuante, instanța de apel i-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială la data comiterii faptei (reținută de instanță ca fiind lege mai favorabilă) erau cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, astfel încât sancțiunea penală stabilită este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Sub acest aspect, s-a apreciat că nu se poate concluziona că au fost avute în vedere circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de prima instanță, întrucât, în considerentele hotărârii atacate, nu s-a făcut referire la asemenea cauze de reducere a pedepsei, ci doar la aplicarea unei sancțiuni penale care să permită suspendarea condiționată a executării.
Astfel, instanța de apel a reținut că, "La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, se va avea în vedere pericolul social concret al faptei dat de comiterea prin recurgerea la mijloace de denaturare a realității, pe o perioadă mai întinsă de timp (3 ani), în scopul obținerii de foloase patrimoniale în mod fraudulos, dar și perioada mare de timp scursă de la data comiterii faptelor, precum și sesizarea organelor de urmărire penală - 2010, criterii care conduc la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure reeducarea sa, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate; în ceea ce privește modalitatea de executare, circumstanțele personale inculpatului A. - aflat la vârsta senectuții, desfășurând activități socialmente utile, fără antecedente penale sau alte abateri de la regulile de conviețuire socială, cu o bună conduită ulterior comiterii faptelor, creează convingerea că scopurile pedepsei pot fi atinse fără executare prin menținerea suspendării condiționate conform art. 81 C. pen. din 1969 dispusă de către instanța de fond, reținerea formei continuate a infracțiunii nedeterminând modificarea dispozițiilor privind executarea."
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, iar, în rejudecare, înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește pedeapsa stabilită inculpatului A..
Prin încheierea din 25 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și s-a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 7, în vederea soluționării căii extraordinare de atac.
La 24 februarie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția judiciară penală, a depus la dosar, cu adresa nr. x/2022, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat, în completarea motivelor de recurs în casație formulate inițial, aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., cu menținerea suspendării condiționate a acesteia, conform art. 81 C. pen. din 1969, pe un termen de încercare de 5 ani, precum și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, ce se va executa doar în cazul revocării/anulării respectivei modalități de executare a sancțiunii penale principale .
Raportat la aceste solicitări formulate, în completare, de titularul căii extraordinare de atac, Înalta Curte arată, cu titlu preliminar, că examinarea cauzei în recurs în casație, în etapa prevăzută de art. 445 și urm. C. proc. pen., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt și de drept care au făcut obiectul verificării instanței în etapa admisibilității în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen.. Așadar, verificarea legalității hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 447 C. proc. pen., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise inițial, prin cererea scrisă, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu și cele invocate în scris ulterior.
Ca atare, deși Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a completat, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 24 februarie 2022 și susținute cu ocazia dezbaterilor, motivele de recurs transmise inițial, solicitând, în plus, aplicarea față de intimatul inculpat A., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, această cerere nu va fi avută în vedere de Înalta Curte la analizarea căii extraordinare de atac, întrucât nu a format obiectul verificării, din perspectiva îndeplinirii cerințelor formale prevăzute de dispozițiile art. 434-438 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, fiind, de altfel, formulată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.
Examinând în aceste limite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.
Așadar, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Totodată, conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.
Prin prisma acestui caz de casare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Constanța din perspectiva nelegalității pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., fără a se reține, în prealabil, în favoarea sa circumstanțe atenuante, aspect ce a avut drept consecință stabilirea unei sancțiuni penale în afara limitelor prevăzute de legea specială în forma în vigoare la data faptelor (ce erau cuprinse între 3 și 15 ani închisoare).
Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate de parchet, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., și de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., iar, în urma contopirii lor, conform art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b). C. pen. din 1969, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, în baza art. 81 C. pen. din 1969, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 83 C. pen. din 1969.
Ulterior, prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, sentința penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 a Tribunalului Constanța a fost desființată în parte, dispunându-se, în rejudecare, printre altele, schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., și de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., pentru care, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu menținerea suspendării condiționate a executării, potrivit art. 81 C. pen. din 1969, precum și înlăturarea aplicării prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, respectiv a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.
Totodată, se observă că, potrivit art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la momentul săvârșirii activității infracționale, considerată ca fiind mai favorabilă inculpatului A., infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru care acesta a fost condamnat, se pedepsea cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Se constată, așadar, că, în urma schimbării încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune, instanța de apel a menținut în privința inculpatului A. pedeapsa dată de judecătorul fondului de 1 an închisoare, care se situează sub minimul de 3 ani prevăzut de legea specială, fără, însă, ca, în prealabil, să rețină, la rândul său, în favoarea acestuia circumstanțe atenuante care ar fi permis stabilirea unei sancțiuni penale sub acel minim ori să facă vreo trimitere la argumentele expuse de Tribunalul Constanța sub acest aspect. Mai mult decât atât, în urma analizei criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, a avut în vedere stabilirea unei pedepse "în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege" (pag. 34 din decizie), considerând că aceasta este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Or, procedând într-o asemenea manieră, Curtea de Apel Constanța l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă nelegală (1 an închisoare), situată sub limita minimă de 3 ani închisoare stabilită de legea penală în vigoare la data faptelor, criticile circumscrise de parchet cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. fiind, astfel, întemeiate.
Contrar susținerilor Ministerului Public, Înalta Curte apreciază, însă, că nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică reluarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii penale principale, în privința cuantumului acesteia (fiind singura chestiune de nelegalitate invocată în termenul legal de recurent), aspect care este atributul exclusiv al instanțelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege în funcție de criteriile menționate în art. 72 C. pen. din 1969. De altfel, cu prilejul soluționării prezentului recurs în casație nu se poate proceda la stabilirea în sarcina inculpatului A. a unei pedepse cu închisoarea în cuantumul solicitat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție (3 ani închisoare), întrucât, ca urmare a rejudecării cauzei, în limita criticii formulate, s-ar ajunge la îngreunarea situației acestuia în propria cale de atac - din moment ce schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa și aplicarea pedepsei de 1 an închisoare s-a dispus în apelul formulat de acesta, căile ordinare de atac declarate de procuror și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Intervenție pentru Agricultură, vizând exclusiv modul de rezolvare a acțiunii civile -, lucru nepermis din perspectiva dispozițiilor art. 418 C. proc. pen.. Ca urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Față de cele ce preced, cauza va fi trimisă la Curtea de Apel Constanța pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., fără ca, în rejudecare, să poată fi invocate și examinate alte chestiuni în afara celor referitoare la stabilirea pedepsei principale în privința acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (sub aspectul cuantumului, modalitatea de executare nefiind criticată de către parchet), care vor fi analizate cu respectarea dispozițiilor ce reglementează judecata în calea ordinară de atac.
În plus, se va avea în vedere faptul că, de la data pronunțării deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, a operat și suspendarea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 128 C. pen. din 1969, atâta timp cât, prin soluționarea definitivă a conflictului juridic de drept penal, exercitarea în continuare a acțiunii penale nu mai este posibilă. Astfel, potrivit textului de lege menționat, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o prevedere legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, se stinge acțiunea penală exercitată în cauză, astfel încât continuarea acesteia și, implicit, a procesului penal nu se mai poate realiza, fapt ce atrage, pe cale de consecință, și suspendarea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 128 alin. (1) teza I C. pen. din 1969.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât textul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. stabilește în mod expres că intrarea în puterea de lucru judecat a hotărârii penale împiedică continuarea procesului penal, așa cum prevede art. 128 alin. (1) C. pen. din 1969, termenul de prescripție a răspunderii penale nu își mai poate continua cursul, fiind suspendat prin efectul legii.
Cu toate acestea, odată cu desființarea hotărârii instanței de apel, încetând cauza de suspendare, termenul de prescripție a răspunderii penale va reîncepe să curgă, însă, în calculul său, nu va fi avut în vedere și intervalul de timp cuprins între data rămânerii definitive a deciziei penale atacate (19 noiembrie 2021) și momentul casării acesteia ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac declarată de parchet (06 iunie 2022).
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2013, pe care o va casa în parte și va trimite cauza la această instanță pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Totodată, va dispune anularea formelor de executare emise în privința inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, cu privire la latura penală a cauzei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2013, privind pe inculpatul A..
Casează, în parte, decizia penală recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Dispune anularea formelor de executare emise în privința inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, cu privire la latura penală a cauzei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2022.