ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 6.05.2006,

reclamanta SC R.C.

SRL București a chemat în

judecată pe pârâtul

Municipiul

București, prin Primarul General, solicitând instanței ca

prin hotărârea care se va pronunța să se dispună

obligarea acestuia

la plata sumei de

200.572,14 lei, rest de plată la factura fiscală nr.

5595975 din 17 iulie 2003, emisă în baza

centralizatorului de producție și

lichidare financiară a contractului

nr. 1188/1999, reprezentând

valoarea

actualizată a sumelor, conform art. 11.5 din contract.

În susținerea acțiunii reclamanta a

invocat contractul de

executare de lucrări

nr. 1188/1999, în temeiul căruia a executat în

calitate de antreprenor general pentru pârâtă lucrări de construcții la

Blocul 56 Ansamblul Oltenița Nord - București.

Situațiile

de plată definitive au fost verificate și acceptate de

pârâtă, după care

s-a întocmit factura fiscală nr.

5595975

din 17 iulie 2003 în valoare de 2.062.605.651 lei, achitată parțial,

astfel că s-a refuzat nejustificat la plata suma

de 200.572,14 lei la

plată căreia a cerut obligarea pârâtei.

Pârâta

a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului

transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând ca, în cazul admiterii

acțiunii, să fie obligată chemata în garanție la

plata prețului lucrurilor.

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința

nr. 1835 din 13 februarie 2007 a admis acțiunea

astfel cum a fost formulată

față de

pârâtă și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în

garanție.

î

n

pronunțarea hotărârii, instanța a reținut că refuzul pârâtei

beneficiare

pentru plata lucrurilor, reactualizate cu indicele de

inflație, este nejustificat, atât timp cât lucrurile au fost acceptate,

însușite inclusiv de dirigintele de șantier, dar

achitate parțial.

Cu

privire la chemarea în garanție, s-a reținut că această cerere

s-a

întemeiat pe O.G. nr. 19/1994 și Normele Metodologice de

aplicare ale O.G. nr. 19/1994 numai că pârâta nu a

formulat o cerere

pentru acordarea

subvențiilor pentru investițiile efectuate, conform

obligației impusă prin art. 10 alin. (5) din H.G. nr.

950/2002.

Î

mpotriva

sentinței menționate pârâta a declarat apel, care a

fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 384 din 20

septembrie 2007.

S-a

reținut că hotărârea de obligare la plata lucrurilor executate

de reclamantă este întemeiată, cât timp acestea nu

au fost contestate

și situațiile de

plată au fost acceptate fără obiecțiuni.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs în temeiul

art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

-

întemeiat

s-a efectuat plata lucrărilor numai parțial, întrucât

acestea deși au fost acceptate de Direcția de

Investiții, nu au primit și avizul de Control Financiar Preventiv al Direcției

Financiară

Contabilitate;

- greșit s-a

respins chemarea în garanție, întrucât subvențiile pe

anii anteriori au fost acordate

fără alte diligente, astfel că nu pe

acest motiv s-au acordat fondurile necesare.

Recursul

este nefondat.

Obiectul litigiului privește plata

lucrărilor de construcții executate de reclamantă în beneficiul pârâtei,

refuzate parțial la plată.

Instanțele

de fond și apel au reținut întemeiat că, atât timp cât

constructorul a

făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sale iar beneficiarul a primit și a

semnat situațiile de lucrări, situațiile de

plată

și factura emisă de executant, refuzul parțial de plată nu-și are

temei.

Criticile

recurentei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., întrucât se invocă neprimirea avizului

pentru plată și

din partea Controlului Financiar Preventiv.

Aceste susțineri nu pot fi primite și nu

se pot opune

constructorului pentru amânarea

plăților, astfel că întemeiat instanța

a

reținut că pentru o întârziere mai mare de 30 zile, beneficiarul

datorează prețul reactualizat cu indicele de

inflație.

Sunt

fără temei și criticile recurentei în sensul respingerii nejustificate a

cererii de chemare în garanție întrucât atât timp cât a

contractat lucrările de construcții, obligația

plății revine pârâtei beneficiară și această plată nu poate fi condiționată de

subvențiile

acordate de la bugetul de stat.

Așa

fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul

urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Municipiul București

prin Primarul General

împotriva deciziei nr. 384 din 20 septembrie

2007 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.