ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6.05.2006, reclamanta SC R.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 200.572,14 lei, rest de plată la factura fiscală nr. 5595975 din 17 iulie 2003, emisă în baza centralizatorului de producție și lichidare financiară a contractului nr. 1188/1999, reprezentând valoarea actualizată a sumelor, conform art. 11.5 din contract. În susținerea acțiunii reclamanta a invocat contractul de executare de lucrări nr. 1188/1999, în temeiul căruia a executat în calitate de antreprenor general pentru pârâtă lucrări de construcții la Blocul 56 Ansamblul Oltenița Nord - București.

Situațiile de plată definitive au fost verificate și acceptate de pârâtă, după care s-a întocmit factura fiscală nr. 5595975 din 17 iulie 2003 în valoare de 2.062.605.651 lei, achitată parțial, astfel că s-a refuzat nejustificat la plata suma de 200.572,14 lei la plată căreia a cerut obligarea pârâtei. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligată chemata în garanție la plata prețului lucrurilor. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1835 din 13 februarie 2007 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată față de pârâtă și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție.

î n pronunțarea hotărârii, instanța a reținut că refuzul pârâtei beneficiare pentru plata lucrurilor, reactualizate cu indicele de inflație, este nejustificat, atât timp cât lucrurile au fost acceptate, însușite inclusiv de dirigintele de șantier, dar achitate parțial. Cu privire la chemarea în garanție, s-a reținut că această cerere s-a întemeiat pe O.G. nr. 19/1994 și Normele Metodologice de aplicare ale O.G. nr. 19/1994 numai că pârâta nu a formulat o cerere pentru acordarea subvențiilor pentru investițiile efectuate, conform obligației impusă prin art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 950/2002. Î mpotriva sentinței menționate pârâta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 384 din 20 septembrie 2007. S-a reținut că hotărârea de obligare la plata lucrurilor executate de reclamantă este întemeiată, cât timp acestea nu au fost contestate și situațiile de plată au fost acceptate fără obiecțiuni.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - întemeiat s-a efectuat plata lucrărilor numai parțial, întrucât acestea deși au fost acceptate de Direcția de Investiții, nu au primit și avizul de Control Financiar Preventiv al Direcției Financiară Contabilitate; - greșit s-a respins chemarea în garanție, întrucât subvențiile pe anii anteriori au fost acordate fără alte diligente, astfel că nu pe acest motiv s-au acordat fondurile necesare. Recursul este nefondat. Obiectul litigiului privește plata lucrărilor de construcții executate de reclamantă în beneficiul pârâtei, refuzate parțial la plată. Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat că, atât timp cât constructorul a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sale iar beneficiarul a primit și a semnat situațiile de lucrări, situațiile de plată și factura emisă de executant, refuzul parțial de plată nu-și are temei.

Criticile recurentei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă neprimirea avizului pentru plată și din partea Controlului Financiar Preventiv. Aceste susțineri nu pot fi primite și nu se pot opune constructorului pentru amânarea plăților, astfel că întemeiat instanța a reținut că pentru o întârziere mai mare de 30 zile, beneficiarul datorează prețul reactualizat cu indicele de inflație. Sunt fără temei și criticile recurentei în sensul respingerii nejustificate a cererii de chemare în garanție întrucât atât timp cât a contractat lucrările de construcții, obligația plății revine pârâtei beneficiară și această plată nu poate fi condiționată de subvențiile acordate de la bugetul de stat.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 384 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.