ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 14421 din 3 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis cererea principală formulată de reclamanta SC O.G.I. SRL București în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 4 București și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 160.466,3 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în București, sector 4, în suprafață de 175 m.p.; a dispus constituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție privind imobilul menționat anterior până la data achitării de către pârâtă a sumei la care a fost obligată; a admis în parte cererea conexă formulată de reclamanta Primăria sectorului 4 București și a obligat pârâta SC O.G.I.

SRL București să plătească reclamantei suma de 37.537,15 lei pentru perioada cuprinsă între 21 septembrie 2005 – 21 septembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta pârâtă este îndreptățită la contravaloarea cheltuielilor necesare și utile aduse imobilului, cuantumul acestora fiind stabilit prin cererea de asigurare dovezi, admisă prin încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 20 februarie 2002, la suma de 160.466,3 lei. A fost înlăturată susținerea reclamantei pârâte cu privire la majorarea cuantumului pretențiilor, având în vedere că această solicitare a fost formulată prin concluziile orale după închiderea dezbaterilor.

S-a apreciat ca fiind întemeiată și solicitarea reclamantei – pârâte cu privire la constituirea unui drept de retenție, reținându-se natura acestuia de drept de garanție imperfectă de natură a obliga pe debitor la plata sumelor datorate. În ce privește cererea conexă s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 – art. 999 C. proc. civ., fiind înlăturată apărarea reclamantei pârâte cu privire la tacita relocațiune, câtă vreme proprietara spațiului și-a manifestat expres voința prin formularea cererii în evacuare. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta reclamantă Primăria sectorului 4 București, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii conexe astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia comercială nr. 439 din 8 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis apelul declarat de apelanta Primăria sectorului 4 București, prin primar în contradictoriu cu intimata SC O.G. SRL București, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta SC O.G.I. SRL București să plătească reclamantei Primăria sectorului 4 București suma de 120.337,25 lei pentru perioada 21 septembrie 2003 – 21 septembrie 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății; a respins cererea reclamantei SC O.G.I. SRL București privind instituirea unui drept de retenție pentru imobilul situat în București, sector 4; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a apreciat că în mod corect judecătorul fondului a dispus obligarea apelantei la plata contravalorii cheltuielilor necesare și utile efectuate de intimată, asupra cărora intimata și-a păstrat dreptul de proprietate și că solicitarea de instituire a dreptului de retenție atinge limita abuzului de drept. În ce privește cererea conexă s-a apreciat că în raport de dispozițiile art. 998 – art. 999 C. proc. civ. despăgubirea efectivă datorată apelantei este de 120.337,25 lei, calculul având la bază prețul practicat în zonă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC O.G.I. SRL București în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

solicitând în principal - admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de Primăria sectorului 4 București prin primar, iar în subsidiar - admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii recurentei referitoare la „constituirea unui drept de retenție cu privire la imobilul menționat până la data achitării de către intimată a creanței reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor”.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă în esență că instanța a analizat greșit probatoriul administrat când a reținut conduita culpabilă a recurentei motivată de neachitarea chiriei și nepărăsirea spațiului; că intimata a avut o atitudine culpabilă încă din 20 februarie 2002 prin refuzul de plată a contravalorii îmbunătățirilor către recurentă; că la acordarea lipsei de folosință nu poate fi luat ca „bază” de calcul un preț aleatoriu de pe piața liberă; că și în această situație – experții sunt obligați să calculeze un preț mediu – iar calculul să aibă în vedere „marja de negociere de 10%”- conform recomandării C.E.T. din România. Intimata Primăria sectorului 4 București prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 302 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură, însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează vreo dispoziție legală greșit aplicată sau interpretată de instanța de apel. În realitate recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora și să refacă modul de calcul în ce privește lipsa de folosință a spațiului. Vizând temeinicia deciziei atacate și nu legalitatea acesteia criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Astfel fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) care stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta SC O.G.I. SRL București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta – pârâtă SC O.G.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 439 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.