ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 14421 din 3 decembrie

2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis cererea principală

formulată de reclamanta SC O.G.I. SRL București în contradictoriu cu pârâta Primăria

sectorului 4 București și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

160.466,3 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul

situat în București, sector 4, în suprafață de 175 m.p.; a dispus constituirea

în favoarea reclamantei a unui drept de retenție privind imobilul menționat

anterior până la data achitării de către pârâtă a sumei la care a fost

obligată; a admis în parte cererea conexă formulată de reclamanta Primăria sectorului

4 București și a obligat pârâta SC O.G.I. SRL București să plătească

reclamantei suma de 37.537,15 lei pentru perioada cuprinsă între 21 septembrie

2005 – 21 septembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație la momentul

plății efective.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a apreciat că reclamanta pârâtă este îndreptățită la

contravaloarea cheltuielilor necesare și utile aduse imobilului, cuantumul

acestora fiind stabilit prin cererea de asigurare dovezi, admisă prin

încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 20

februarie 2002, la suma de 160.466,3 lei. A fost înlăturată susținerea

reclamantei pârâte cu privire la majorarea cuantumului pretențiilor, având în

vedere că această solicitare a fost formulată prin concluziile orale după

închiderea dezbaterilor.

S-a apreciat ca fiind

întemeiată și solicitarea reclamantei – pârâte cu privire la constituirea unui drept

de retenție, reținându-se natura acestuia de drept de garanție imperfectă de

natură a obliga pe debitor la plata sumelor datorate.

În ce privește cererea

conexă s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 – art. 999 C.

proc. civ., fiind înlăturată apărarea reclamantei pârâte cu privire la tacita

relocațiune, câtă vreme proprietara spațiului și-a manifestat expres voința

prin formularea cererii în evacuare.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta reclamantă Primăria sectorului 4 București, care a

solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul

respingerii cererii principale și admiterii cererii conexe astfel cum a fost

formulată.

Prin Decizia comercială nr. 439

din 8 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis

apelul declarat de apelanta Primăria sectorului 4 București, prin primar în

contradictoriu cu intimata SC O.G. SRL București, a schimbat în parte sentința

apelată în sensul că a obligat pârâta SC O.G.I. SRL București să plătească

reclamantei Primăria sectorului 4 București suma de 120.337,25 lei pentru

perioada 21 septembrie 2003 – 21 septembrie 2006, sumă ce va fi actualizată cu

indicele de inflație la data plății; a respins cererea reclamantei SC O.G.I. SRL

București privind instituirea unui drept de retenție pentru imobilul situat în

București, sector 4; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a

obligat intimata să plătească apelantei suma de 1.000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a apreciat că în mod corect judecătorul fondului a dispus

obligarea apelantei la plata contravalorii cheltuielilor necesare și utile

efectuate de intimată, asupra cărora intimata și-a păstrat dreptul de

proprietate și că solicitarea de instituire a dreptului de retenție atinge

limita abuzului de drept.

În ce privește cererea

conexă s-a apreciat că în raport de dispozițiile art. 998 – art. 999 C. proc.

civ. despăgubirea efectivă datorată apelantei este de 120.337,25 lei, calculul

având la bază prețul practicat în zonă.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs SC O.G.I. SRL București în conformitate cu prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. solicitând în principal - admiterea recursului,

modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de Primăria

sectorului 4 București prin primar, iar în subsidiar - admiterea recursului,

modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii recurentei referitoare la

„constituirea unui drept de retenție cu privire la imobilul menționat până la

data achitării de către intimată a creanței reprezentând contravaloarea

îmbunătățirilor”.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se invocă în esență că instanța a analizat greșit probatoriul

administrat când a reținut conduita culpabilă a recurentei motivată de

neachitarea chiriei și nepărăsirea spațiului; că intimata a avut o atitudine

culpabilă încă din 20 februarie 2002 prin refuzul de plată a contravalorii

îmbunătățirilor către recurentă; că la acordarea lipsei de folosință nu poate

fi luat ca „bază” de calcul un preț aleatoriu de pe piața liberă; că și în

această situație – experții sunt obligați să calculeze un preț mediu – iar

calculul să aibă în vedere „marja de negociere de 10%”- conform recomandării C.E.T.

din România.

Intimata Primăria sectorului

4 București prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Verificând regularitatea

cererii de recurs în raport de prevederile art. 302

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Recurenta a invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură, însă din analizarea criticilor

rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu

vizează vreo dispoziție legală greșit aplicată sau interpretată de instanța de

apel.

În realitate recurenta

solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea

probelor și a concludenței acestora și să refacă modul de calcul în ce privește

lipsa de folosință a spațiului.

Vizând temeinicia deciziei

atacate și nu legalitatea acesteia criticile nu sunt susceptibile de a fi

încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Astfel fiind, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) care stipulează

expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta Curte

urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta SC O.G.I.

SRL București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii

de recurs formulată de

recurenta – pârâtă SC O.G.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 439

din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială

conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2009.