ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2009

HOTĂRÂRE
08.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2009 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, B.C. a

chemat în judecată S.R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

restabilirea situației anterioare discriminării, anularea situației prin

discriminare, potrivit dreptului comun și punerea în executare silită a

despăgubirilor civile rezultate în urma erorilor judiciare penale cerute în

dosarele civile nr. 38981/3/2006 și nr. 6578/3/2007.

Î

n motivarea cererii sale, întemeiată în drept

pe dispozițiile art. l din Legea nr. 554/2004 și O.G. nr. 137/2000, petentul

arată, în esență, că se consideră o persoană discriminată în sensul

dispozițiilor ordonanței sus amintite și solicită punerea în executare a

despăgubirilor rezultate în urma erorilor judiciare penale, solicitate în

dosarele civile nr. 3898'1/3/2006 și nr. 6578/3/2007.

Cererea este inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 8 alin. (l) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2.004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de

lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun

răspuns în termenul prevăzut la art. l alin. (l) lit. h), poate sesiza instanța

de contencios administrativ competentă,

pentru

a solicita anularea In tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate

și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate

adresa

instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un

drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în

termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri,

precum și

prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni

administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau

interesului legitim”.

Rezultă din dispozițiile legale citate că obiectul acțiunii judiciare

în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum

acesta este caracterizat de art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit textului legal amintit, actul administrativ este „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii

sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi

juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și

contractele încheiate de autoritățile publice care

au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea

lucrărilor de interes

public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Î

n speța de față, în raport cu precizările

făcute de petent la termenul de judecată din data de 08 decembrie 2009, Înalta

Curte constată că obiectul cererii este de natură civilă, petentul solicitând

punerea în executare silită a despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea

din 07 octombrie 2008 a Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cum actele deduse judecății nu sunt acte administrative, în sensul

prevederilor art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererea

petentului nu se circumscrie obiectului acțiunii judiciare în contencios

administrativ, astfel cum acesta este prevăzut de art. 8 alin. (l) raportat la art.

18 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, conform art. 4 pct. (l) C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și

recursurile în interesul legii, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu

soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel încât și sub

acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca

atare.

Respinge cererea formulată de B.C., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6425/2019
ării prevederilor memorandumului Guvernului României nr. 5018/21.03.2013. În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Competența se de
ÎCCJ 2009-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5518/2009
oneze respectivele sesizări. În raport cu dezlegarea dată capătului principal al acțiunii, instanța a considerat că reclamantul nu este îndreptățit nici la acordarea despăgubirilor pentru daunele morale și materiale, pretinse. Împotriva sen
ÎCCJ 2011-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2339/2011
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, P. P. a solicit
ÎCCJ 2023-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5878/2023
obligației de solicitudine și a principiului bunei administrări, care au ca finalitate restrângerea unor drepturi si libertăți care trebuie făcute numai prin lege si numai cu respectarea principiului proportionalitatii, in baza căruia orice
ÎCCJ 2010-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4672/2010
ui, în raport de susținerile petentului și de prevederile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că cererea formulată este inadmisibilă. Pentru soluționarea problemei admisibilității prezentei cereri de chemare în judecată trebu
Sursă