ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 644/225/2010

de către Judecătoria Dr. Tr. Severin a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 în vederea soluționării excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 963/2002 anexa 36 poziția 57. Inventarul bunurilor ce

reprezintă domeniul public al comunei Ilovăț.

A fost suspendată cauza până la

soluționarea excepției de nelegalitate.

În motivarea actului de sesizare,

Judecătoria Dr. Tr .Severin a reținut .că legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau

la cererea părții interesate. In acest caz, instanța, constatând că de actul

administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin

încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă

cauza.

Prin H.G. nr. 963/2002, se atestă

apartenența la domeniul public al județului Mehedinți, precum și al

municipiilor, orașelor și comunelor din județ a bunurilor cuprinse în anexele

1-65 care fac parte integrantă din hotărâre.

Imobilul din litigiu este cuprins în

anexa nr. 36 poz. 57 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei

Ilfovăț și de legalitatea acestei hotărâri depinde soluționarea fondului cauzei

întrucât reclamanta pretinde că a dobândit dreptul de proprietate asupra

acestuia încă din anul 1990.

În consecință, constatând că

excepția este admisibilă în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

în baza alin. (1) din același text de lege, coroborat cu art. 10 alin.

(1)

din același act normativ, instanța

a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

trimiterea dosarului acestei instanțe în vederea soluționării excepției de

nelegalitate invocate și suspendarea cauzei până la soluționarea acesteia.

În motivarea excepției de

nelegalitate a actului sus menționat petenta CN P.R. SA, poșta Craiova, a

învederat că H.G. 963/2002 este nelegală producând o vătămare a drepturilor

câștigate „ope legis" în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990,

dar și în raport de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

La dosarul cauzei s-au depus

următoarele documente H.G. nr. 963/2002, anexa nr. 36 și documentația înaintată

de emitentul Guvernul României.

Prin întâmpinarea formulată de

pârâtul Guvernul României, la data de 16 aprilie 2010 s-a invocat inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate.

Examinând actele și lucrările

dosarului și dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele:

Excepția de nelegalitate vizează H.G.

nr. 963/2002 privind atestarea domeniul public al județului Mehedinți.

Întrucât se adresează unui subiect

de drept concret individual determinat județul Mehedinți - unitatea

administrativ teritorială, actul este administrativ cu caracter individual și

nu colectiv normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Prin urmare în scopul asigurării

protecției încrederii legitime și securității raporturilor juridice civile

născute în temeiul unor acte ce au intrat în circuitul civil și au produs

efecte juridice, Curtea statuează că nu este admisibilă cercetarea legalității unui

astfel de act pe calea procedurii excepției de nelegalitate reglementate de art.

4 din Legea nr. 554/2004.

Concluzia se impune și prin prisma

jurisprudenței constante a Înaltei Curte de Casație și Justiție, dar și a C.J.U.E.

care subliniază importanța respectării principiilor securității juridice.

Pentru aceste considerente va

respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanta CN P.R. SA, poșta

Craiova, în contradictoriu cu pârâții Comuna Ilovăț reprezentată de Consiliul

Local al Comunei Ilovăț și Guvernul României.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs CN P.R. SA, poșta Craiova, criticând-o ca nelegală și

netemeinică și susținând în esență, că în mod greșit prima instanță a respins

excepția de nelegalitate invocată, întrucât Curtea Constituțională a reținut că

dispozițiile art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt

constituționale.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a respins excepția

de nelegalitate invocată pentru că aceasta viza un act administrativ cu

caracter individual (H.G. nr. 1335/2001 prin care a fost trecută din domeniul

privat al statului în domeniul public suprafața de pădure de 11,5536 ha pentru

care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de

proprietatea în temeiul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 247/2005).

Este adevărat că dispozițiile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007

prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent

de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând pe cale de excepție.

Însă judecătorul, în soluționarea

unei cauze și în interpretarea prevederilor legale, are rolul de a aprecia, în

sensul art. 20 alin. (2) din Constituția României, cu privire la aplicarea cu

prioritate a tratatelor internaționale la care România este parte, în cazul în

care apreciază că normele de drept interne contravin acestora și de a verifica

compatibilitatea și concordanța normelor de drept intern cu reglementările și

jurisprudența comunitară.

Chiar Curtea Europeană a Drepturilor

Omului recunoaște faptul că judecătorul național are obligația de a asigura

efectul deplin al normelor Convenției, preeminența lor față de orice altă

prevedere contrară din legislația națională fără să fie nevoie să aștepte

abrogarea acesteia de către legiuitor (cauza V. contra Belgiei, cauza D.P.

contra României).

Și în privința normelor dreptului

comunitar, Curtea de Justiție de la Luxemburg a statuat că instanța națională

este competentă să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând

sau interpretând, în măsura necesară, un act administrativ care i s-ar opune.

Acestea dovedesc că judecătorul

poate înlătura dispozițiile dintr-un act normativ, cum sunt cele din Legea nr. 554/2004,

care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea excepției de nelegalitate

a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior

intrării în vigoare a legii pentru că acestea încalcă principii fundamentale

convenționale și comunitare.

Pentru că este prevăzută

posibilitatea cenzurării oricând a legalității unui act administrativ cu

caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.

6 din Convenția europeană a drepturilor omului dar și principiul securității

raporturilor juridice.

Chiar dacă Curtea Europeană s-a

pronunțat în sensul că nu trebuie instituită posibilitatea de a anula fără

limită în timp o hotărâre judecătorească pentru că s-ar încălca principiul

securității raporturilor juridice, și în cazul excepției de nelegalitate pot fi

reținute aceste susțineri pentru că există similitudinea de efecte juridice

între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ

irevocabil emis de o autoritate și necenzurat potrivit prevederilor legale

ulterioare Legii nr. 554/2004.

Tot prin similitudine trebuie

aplicată și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg care a stabilit,

în privința posibilității de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la

actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să

formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul

limită pentru introducerea acțiunii,trebuie să accepte faptul că i se va opune

caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în

instanță controlul de legalitate a acestui act, nici chiar pe calea incidentală

a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate).

Toate acestea dovedesc că instanța

de fond nu a pronunțat o sentință prin care încalcă Convenția europeană a

drepturilor omului, ci este conformă cu aceasta.

Celelalte motive de recurs ce

vizează fondul excepției de nelegalitate nu pot fi analizate pentru că instanța

de fond a soluționat cauza pe baza unei excepții.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de CN P.R.

SA, poșta Craiova, împotriva sentinței nr. 272 din 17 mai 2010 a Curții de Apel

Craiova,secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.