ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 8 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 644/225/2010
de către Judecătoria Dr. Tr. Severin a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, în
temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 în vederea soluționării excepției de
nelegalitate a H.G. nr. 963/2002 anexa 36 poziția 57. Inventarul bunurilor ce
reprezintă domeniul public al comunei Ilovăț.
A fost suspendată cauza până la
soluționarea excepției de nelegalitate.
În motivarea actului de sesizare,
Judecătoria Dr. Tr .Severin a reținut .că legalitatea unui act administrativ
unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate
fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau
la cererea părții interesate. In acest caz, instanța, constatând că de actul
administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin
încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă
cauza.
Prin H.G. nr. 963/2002, se atestă
apartenența la domeniul public al județului Mehedinți, precum și al
municipiilor, orașelor și comunelor din județ a bunurilor cuprinse în anexele
1-65 care fac parte integrantă din hotărâre.
Imobilul din litigiu este cuprins în
anexa nr. 36 poz. 57 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei
Ilfovăț și de legalitatea acestei hotărâri depinde soluționarea fondului cauzei
întrucât reclamanta pretinde că a dobândit dreptul de proprietate asupra
acestuia încă din anul 1990.
În consecință, constatând că
excepția este admisibilă în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004,
în baza alin. (1) din același text de lege, coroborat cu art. 10 alin.
(1)
din același act normativ, instanța
a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,
trimiterea dosarului acestei instanțe în vederea soluționării excepției de
nelegalitate invocate și suspendarea cauzei până la soluționarea acesteia.
În motivarea excepției de
nelegalitate a actului sus menționat petenta CN P.R. SA, poșta Craiova, a
învederat că H.G. 963/2002 este nelegală producând o vătămare a drepturilor
câștigate „ope legis" în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990,
dar și în raport de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
La dosarul cauzei s-au depus
următoarele documente H.G. nr. 963/2002, anexa nr. 36 și documentația înaintată
de emitentul Guvernul României.
Prin întâmpinarea formulată de
pârâtul Guvernul României, la data de 16 aprilie 2010 s-a invocat inadmisibilitatea
excepției de nelegalitate.
Examinând actele și lucrările
dosarului și dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele:
Excepția de nelegalitate vizează H.G.
nr. 963/2002 privind atestarea domeniul public al județului Mehedinți.
Întrucât se adresează unui subiect
de drept concret individual determinat județul Mehedinți - unitatea
administrativ teritorială, actul este administrativ cu caracter individual și
nu colectiv normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin urmare în scopul asigurării
protecției încrederii legitime și securității raporturilor juridice civile
născute în temeiul unor acte ce au intrat în circuitul civil și au produs
efecte juridice, Curtea statuează că nu este admisibilă cercetarea legalității unui
astfel de act pe calea procedurii excepției de nelegalitate reglementate de art.
4 din Legea nr. 554/2004.
Concluzia se impune și prin prisma
jurisprudenței constante a Înaltei Curte de Casație și Justiție, dar și a C.J.U.E.
care subliniază importanța respectării principiilor securității juridice.
Pentru aceste considerente va
respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanta CN P.R. SA, poșta
Craiova, în contradictoriu cu pârâții Comuna Ilovăț reprezentată de Consiliul
Local al Comunei Ilovăț și Guvernul României.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs CN P.R. SA, poșta Craiova, criticând-o ca nelegală și
netemeinică și susținând în esență, că în mod greșit prima instanță a respins
excepția de nelegalitate invocată, întrucât Curtea Constituțională a reținut că
dispozițiile art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt
constituționale.
După examinarea motivelor de recurs,
a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul
declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins excepția
de nelegalitate invocată pentru că aceasta viza un act administrativ cu
caracter individual (H.G. nr. 1335/2001 prin care a fost trecută din domeniul
privat al statului în domeniul public suprafața de pădure de 11,5536 ha pentru
care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de
proprietatea în temeiul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 247/2005).
Este adevărat că dispozițiile art. 4
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007
prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent
de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând pe cale de excepție.
Însă judecătorul, în soluționarea
unei cauze și în interpretarea prevederilor legale, are rolul de a aprecia, în
sensul art. 20 alin. (2) din Constituția României, cu privire la aplicarea cu
prioritate a tratatelor internaționale la care România este parte, în cazul în
care apreciază că normele de drept interne contravin acestora și de a verifica
compatibilitatea și concordanța normelor de drept intern cu reglementările și
jurisprudența comunitară.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor
Omului recunoaște faptul că judecătorul național are obligația de a asigura
efectul deplin al normelor Convenției, preeminența lor față de orice altă
prevedere contrară din legislația națională fără să fie nevoie să aștepte
abrogarea acesteia de către legiuitor (cauza V. contra Belgiei, cauza D.P.
contra României).
Și în privința normelor dreptului
comunitar, Curtea de Justiție de la Luxemburg a statuat că instanța națională
este competentă să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând
sau interpretând, în măsura necesară, un act administrativ care i s-ar opune.
Acestea dovedesc că judecătorul
poate înlătura dispozițiile dintr-un act normativ, cum sunt cele din Legea nr. 554/2004,
care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea excepției de nelegalitate
a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior
intrării în vigoare a legii pentru că acestea încalcă principii fundamentale
convenționale și comunitare.
Pentru că este prevăzută
posibilitatea cenzurării oricând a legalității unui act administrativ cu
caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.
6 din Convenția europeană a drepturilor omului dar și principiul securității
raporturilor juridice.
Chiar dacă Curtea Europeană s-a
pronunțat în sensul că nu trebuie instituită posibilitatea de a anula fără
limită în timp o hotărâre judecătorească pentru că s-ar încălca principiul
securității raporturilor juridice, și în cazul excepției de nelegalitate pot fi
reținute aceste susțineri pentru că există similitudinea de efecte juridice
între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ
irevocabil emis de o autoritate și necenzurat potrivit prevederilor legale
ulterioare Legii nr. 554/2004.
Tot prin similitudine trebuie
aplicată și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg care a stabilit,
în privința posibilității de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la
actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să
formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul
limită pentru introducerea acțiunii,trebuie să accepte faptul că i se va opune
caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în
instanță controlul de legalitate a acestui act, nici chiar pe calea incidentală
a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate).
Toate acestea dovedesc că instanța
de fond nu a pronunțat o sentință prin care încalcă Convenția europeană a
drepturilor omului, ci este conformă cu aceasta.
Celelalte motive de recurs ce
vizează fondul excepției de nelegalitate nu pot fi analizate pentru că instanța
de fond a soluționat cauza pe baza unei excepții.
Apreciind că soluția instanței de
fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.,
va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de CN P.R.
SA, poșta Craiova, împotriva sentinței nr. 272 din 17 mai 2010 a Curții de Apel
Craiova,secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 19 august 2010.