ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 644/225/2010 de către Judecătoria Dr. Tr. Severin a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 963/2002 anexa 36 poziția 57. Inventarul bunurilor ce reprezintă domeniul public al comunei Ilovăț. A fost suspendată cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate. În motivarea actului de sesizare, Judecătoria Dr. Tr .Severin a reținut .că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Prin H.G. nr. 963/2002, se atestă apartenența la domeniul public al județului Mehedinți, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ a bunurilor cuprinse în anexele 1-65 care fac parte integrantă din hotărâre. Imobilul din litigiu este cuprins în anexa nr. 36 poz.

57 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Ilfovăț și de legalitatea acestei hotărâri depinde soluționarea fondului cauzei întrucât reclamanta pretinde că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia încă din anul 1990. În consecință, constatând că excepția este admisibilă în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în baza alin. (1) din același text de lege, coroborat cu art. 10 alin. (1) din același act normativ, instanța a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, trimiterea dosarului acestei instanțe în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocate și suspendarea cauzei până la soluționarea acesteia.

În motivarea excepției de nelegalitate a actului sus menționat petenta CN P.R. SA, poșta Craiova, a învederat că H.G. 963/2002 este nelegală producând o vătămare a drepturilor câștigate „ope legis" în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990, dar și în raport de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. La dosarul cauzei s-au depus următoarele documente H.G. nr. 963/2002, anexa nr. 36 și documentația înaintată de emitentul Guvernul României. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României, la data de 16 aprilie 2010 s-a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate. Examinând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele: Excepția de nelegalitate vizează H.G.

nr. 963/2002 privind atestarea domeniul public al județului Mehedinți. Întrucât se adresează unui subiect de drept concret individual determinat județul Mehedinți - unitatea administrativ teritorială, actul este administrativ cu caracter individual și nu colectiv normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Prin urmare în scopul asigurării protecției încrederii legitime și securității raporturilor juridice civile născute în temeiul unor acte ce au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, Curtea statuează că nu este admisibilă cercetarea legalității unui astfel de act pe calea procedurii excepției de nelegalitate reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Concluzia se impune și prin prisma jurisprudenței constante a Înaltei Curte de Casație și Justiție, dar și a C.J.U.E. care subliniază importanța respectării principiilor securității juridice. Pentru aceste considerente va respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanta CN P.R. SA, poșta Craiova, în contradictoriu cu pârâții Comuna Ilovăț reprezentată de Consiliul Local al Comunei Ilovăț și Guvernul României. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CN P.R. SA, poșta Craiova, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând în esență, că în mod greșit prima instanță a respins excepția de nelegalitate invocată, întrucât Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată pentru că aceasta viza un act administrativ cu caracter individual (H.G. nr. 1335/2001 prin care a fost trecută din domeniul privat al statului în domeniul public suprafața de pădure de 11,5536 ha pentru care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietatea în temeiul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 247/2005). Este adevărat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând pe cale de excepție.

Însă judecătorul, în soluționarea unei cauze și în interpretarea prevederilor legale, are rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituția României, cu privire la aplicarea cu prioritate a tratatelor internaționale la care România este parte, în cazul în care apreciază că normele de drept interne contravin acestora și de a verifica compatibilitatea și concordanța normelor de drept intern cu reglementările și jurisprudența comunitară. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște faptul că judecătorul național are obligația de a asigura efectul deplin al normelor Convenției, preeminența lor față de orice altă prevedere contrară din legislația națională fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (cauza V. contra Belgiei, cauza D.P.

contra României). Și în privința normelor dreptului comunitar, Curtea de Justiție de la Luxemburg a statuat că instanța națională este competentă să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act administrativ care i s-ar opune. Acestea dovedesc că judecătorul poate înlătura dispozițiile dintr-un act normativ, cum sunt cele din Legea nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii pentru că acestea încalcă principii fundamentale convenționale și comunitare. Pentru că este prevăzută posibilitatea cenzurării oricând a legalității unui act administrativ cu caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului dar și principiul securității raporturilor juridice.

Chiar dacă Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul că nu trebuie instituită posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească pentru că s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, și în cazul excepției de nelegalitate pot fi reținute aceste susțineri pentru că există similitudinea de efecte juridice între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de o autoritate și necenzurat potrivit prevederilor legale ulterioare Legii nr. 554/2004.

Tot prin similitudine trebuie aplicată și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg care a stabilit, în privința posibilității de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acțiunii,trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate a acestui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate). Toate acestea dovedesc că instanța de fond nu a pronunțat o sentință prin care încalcă Convenția europeană a drepturilor omului, ci este conformă cu aceasta.

Celelalte motive de recurs ce vizează fondul excepției de nelegalitate nu pot fi analizate pentru că instanța de fond a soluționat cauza pe baza unei excepții. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de CN P.R. SA, poșta Craiova, împotriva sentinței nr. 272 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Craiova,secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 august 2010.