ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3097/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
A
supra recursului, constată
următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 1237 din 2 iunie 2009 pronunțată în dosar nr. 2836/86/2009, Tribunalul
Suceava, secția civilă, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de
reclamanta D.A., în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN, prin Ministerul
Finanțelor Publice, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FĂLTICENI și SC F. SA FĂLTICENI.
In motivarea
sentinței, s-a arătat că reclamanta nu a depus
notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din adresa nr.
10089 din 8 mai 2009 emisă de
Primăria municipiului Fălticeni, astfel încât
reclamanta nu
poate sesiza direct instanța de judecată pentru
acordarea măsurilor reparatorii în baza legii speciale, întrucât art.
109 alin. (2) C. proc. civ. permite sesizarea instanței numai după
îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar
nerespectarea termenului de
formulare
a notificării prevăzut de art. 22 atrage decăderea din dreptul
de a
solicita măsuri reparatorii.
Apelul declarat de
către reclamantă împotriva sentinței
menționate
a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 119 din 14 octombrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
civilă și pentru cauze cu
minori și
de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și temeinicia
considerentelor primei instanțe și s-au înlăturat
criticile reclamantei
privind
nerespectarea dreptului de apărare în cursul judecății în primă instanță și a
dreptului de acces la justiție garantat de art. 6 din CEDO.
Împotriva
deciziei menționate, a declarat recurs reclamanta,
criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304
pct. 4 și 9 C. proc. civ. și susținând următoarele:
-
Instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al
recurentei
prevăzut de art. 156 alin. (1) C.
proc. civ., deoarece, la prima zi de înfățișare, a respins solicitarea avocatului
părții de amânare a cauzei în vederea studierii dosarului și depunerii probelor,
cu toate că aceasta
era justificată
de lipsa posibilităților materiale de angajare a unui avocat
în termen
util, iar art. 132 alin. (1) C. proc. civ. permite
acordarea unui termen de judecată pentru propunerea probelor noi.
-
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu
s-a făcut dovada
notificării
formulate în baza Legii nr. 10/2001, în condițiile în care
adresa nr. 3463 din 7 octombrie 2003 a pârâtei SC
F. SA Fălticeni, unitatea
deținătoare
a imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii,
menționează
existența notificării.
Niciuna
dintre instanțele de fond nu a dat dovadă de rol activ și
nu a lămurit acest aspect, cu atât mai mult cu cât
s-a refuzat posibilitatea propunerii de dovezi pe acest aspect.
Examinând decizia
recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte
constată următoarele:
In
cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din 7 octombrie 2009, ce
a coincis cu prima zi de
înfățișare în fața instanței de apel și la care
cauza a fost soluționată, s-a consemnat depunerea
la dosar a delegației
de reprezentare a
intereselor reclamantei de către avocat M.F.
și absența reclamantei, personal sau prin mandatar, la cele două strigări
succesive ale cauzei la acel termen de judecată.
Așadar,
nu s-a menționat formularea unei cereri de amânare a
cauzei de către apărătorul ales al reclamantei,
astfel cum se pretinde
prin motivele de recurs, pentru a se analiza critica
referitoare la
nelegalitatea eventualei
dispoziții a instanței de apel de respingere a
acesteia, iar din dosar
nu rezultă nici măcar formularea unei cereri
scrise
cu acest obiect.
-
încheierea de
ședință, întocmai ca orice hotărâre judecătorească,
reprezintă un act autentic,
astfel încât consemnările grefierului de
ședință, sub semnătura judecătorului, conform art. 147 C.
proc. civ., fac dovadă deplină în ce privește veridicitatea susținerilor și
cererilor părților menționate în cuprinsul său.
In cazul în care
invocă existența unor erori materiale sau
omisiuni
în conținutul încheierii, inclusiv a unor consemnări greșite, partea în proces
are la îndemână procedura îndreptării hotărârii, în
conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc.
civ.
In
condițiile în care recurenta - reclamantă din cauză nu a înțeles
să uzeze de această cale
procesuală, se constată că încheierea de ședință
de la termenul din 7 octombrie 2009 - și nicio
altă încheiere din faza apelului -
nu
reflectă o solicitare de amânare a cauzei, astfel încât criticile
recurentei pe acest aspect sunt nefondate și vor
fi înlăturate ca atare.
In
ceea ce privește legalitatea dispoziției de respingere a apelului
reclamantei ca nefondat,
criticile recurentei referitoare la lipsa rolului
activ al instanței urmează a fi analizate din
perspectiva cazului de casare descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind
vorba
despre nerespectarea unui principiu
procesual, cazul de recurs invocat
explicit
- cel din art. 304 pct. 9 - vizând modul de aplicare a normelor
de drept
substanțial.
Se reține că instanța
de apel, menținând hotărârea primei
instanțe,
a constatat inexistența unei notificări formulate în baza Legii
nr. 10/2001 conținând solicitarea de acordare de
măsuri reparatorii
pentru terenul de
1,26 ha situat pe raza municipiului Fălticeni.
Această
constatare s-a întemeiat exclusiv pe datele furnizate de
Primăria municipiului Fălticeni
în cursul judecății în primă instanță, în
sensul că, la această instituție, nu a fost înregistrată
nicio notificare
formulată de reclamantă
în baza Legii nr. 10/2001.
O asemenea notificare
a fost, însă, depusă la SC F. SA
Fălticeni,
în considerarea calității acesteia de unitate deținătoare a terenului în
litigiu, astfel cum rezultă din adresa nr. 3463 din 7 octombrie 2003, anexată
cererii de recurs (file
4-5
din dosarul I.C.C.J.), concepută de
persoana juridică drept răspuns la o notificare
formulată de reclamantă
în baza art.
21 (actualmente art. 22) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul deținut de
autorul numitei D.A., M.F., pe raza
municipiului Fălticeni și preluat de
către stat.
Se constată, în aceste
condiții, că instanțele de fond nu au făcut toate verificările necesare pe
aspectul formulării unei
notificări,
ignorând existența în proces, în calitate de pârâtă, a unei alte persoane
juridice în afară de Primăria municipiului Fălticeni, respectiv
SC F. SA
Fălticeni.
In conformitate cu
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
,
judecătorul cauzei are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele
legale, pentru a preveni orice greșeală privind
stabilirea situației de fapt
și aplicarea
corectă a legii în cauză, putând ordona, în acest scop,
administrarea
probelor necesare.
Din această
perspectivă, se constată că, procedând la
soluționarea
cauzei pe baza unui probatoriu incomplet, fără a pune în
discuție necesitatea suplimentării probelor pe
aspectul notificării și fără
a
permite reclamantei să producă dovezile necesare sau a solicita însăși instanța
informații privind o eventuală notificare de la pârâta SC F.
SA,
instanța de apel nu a exercitat un rol activ.
Întrucât
prin pronunțarea deciziei cu încălcarea acestui principiu fundamental ce
guvernează procesul civil, s-a produs părții o vătămare
ce nu ar putea fi înlăturată
decât prin casarea hotărârii recurate, Înalta
Curte va admite recursul și va casa decizia
recurată, în aplicarea art.
312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Rejudecând
apelul, se constată existența aceleiași neregularități și
în ceea ce privește hotărârea
primei instanțe, care a respins cererea de
chemare în judecată ca inadmisibilă, fără verificările necesare pe
aspectul formulării notificării.
În
condițiile în care s-a dovedit, prin înscrisul depus în recurs,
inițierea de către reclamantă a procedurii Legii nr.
10/2001, prin depunerea unei notificări la SC F. SA Fălticeni, Înalta Curte
apreciază că, în mod greșit, prima instanță nu a
intrat în cercetarea
fondului, fiind
întrunit cazul descris de art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pe
acest temei, Înalta Curte va admite apelul reclamantei, va
desființa sentința și va
trimite cauza spre rejudecare la același Tribunal.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta D.A.
împotriva
deciziei nr. 119 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel
Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Casează
decizia, admite apelul și desființează sentința nr.
1237 din 2 iunie 2009 a
Tribunalului Suceava, secția civilă.
Trimite
cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 mai 2010.