ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1237/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1237/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara sub nr. 7729/325 din 14 mai 2008 reclamantul S.F. a

solicitat să se dispună în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Timiș,

Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local Timișoara în

baza art. 7 din Legea nr. 33/1994 pentru exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, obligarea pârâtului de rang „Consiliul Județean Timiș”, la declararea

utilității publice a străzii, situată în Timișoara, în suprafață de 1883 mp, al

cărui proprietar tabular este, obligarea pârâtului de rang 1 la desemnarea în

calitate de expropriator a pârâtului de rang 2, pe cale de consecință,

obligarea pârâtului de rang 2 la efectuarea ofertei de despăgubire către

reclamant pe acest teren cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că

este proprietar asupra terenului identificat în petitul acțiunii, teren care

are destinația de stradă. Deși Consiliul Local al Primăriei Municipiului

Timișoara trebuia să înceapă de mult demersurile pentru declararea utilității

publice, efectuarea exproprierii și despăgubirea reclamantului, conform Legii

nr. 33/1994, acesta a refuzat cu motivarea că Primăria nu are bani pentru plata

despăgubirii. Cu toate acestea, terenul are destinația de stradă, conform

planului urbanistic zonal aprobat prin H.C.L. nr. 91/1998. Mai mult prin H.C.L.

nr. 169/2004 această stradă a primit denumirea de Eduard Pamfil, iar în anul

2002 s-au executat lucrări de apă și canal. Din cele arătate mai sus, rezultă

în mod evident că acest teren are destinația de stradă și este folosit ca atare

din anul 1998, cu toate că reclamantul este încă proprietar Conform art. 5 din

Legea nr. 18/1991, republicată, rețelele stradale fac parte din domeniul

public, iar conform anexei la Legea nr. 213 din 1998, privind proprietatea

publică, drumurile comunale, vicinale și străzile fac parte din domeniul public

local al comunelor, orașelor sau municipiilor. Conform art. 6 din Legea nr.

33/1994 republicată, sunt de utilitate publică lucrările privind deschiderea,

alinierea și lărgirea străzilor.

Astfel, există un plan urbanistic

zonal aprobat de H.C.L. nr. 91/1998, unde acest teren are destinația de stradă,

s-a construit un cartier în baza acestui plan, iar printr-o hotărâre

ulterioară, această stradă a primit denumirea de E. Mai mult, au fost realizate

de către Primărie și alte lucrări de interes public, în sensul prevăzut de art.

6 din Legea nr. 33/1994, cum ar fi sisteme de canalizare și alimentare cu apă.

La data de 23 iunie 2008, pârâtul

Consiliul Județean Timiș a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât procedura de expropriere se

poate iniția doar înainte de realizarea lucrărilor în vederea cărora imobilul

urmează să fie expropriat, după cum Consiliul nu are competența legală de a

iniția deschiderea procedurii în materie.

Prin sentința civilă nr. 8681 din 25

iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 7729/325/2008, Judecătoria Timișoara a

declinat competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamantul S.F.,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Timiș, Municipiul Timișoara

reprezentat prin Primar și Consiliul Local Timișoara în favoarea Tribunalului

Timiș.

Pentru a dispune astfel, judecătoria

a reținut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., „tribunalul judecă

în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere”, așa încât,

față de obiectul acțiunii de față, având în vedere și dispozițiile art. 137, art.

158 și art. 159 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 7729/325/2008 la data de 14 iulie 2008.

Reclamantul a depus în dovedire

Regulamentul local de urbanism, plan urbanistic zonal, memoriu tehnic,

Hotărârea nr. 91 din 28 aprilie 1998, raport de expertiză de evaluare, extras

de carte funciară nr. 113809 Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 3806 din 3

decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 7729/325/2008, Tribunalul Timiș a

respins excepția inadmisibilității.

A fost admisă acțiunea formulată de

reclamantul S.F. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Timiș și

Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

A fost obligat pârâtul Consiliul Județean

Timiș la declararea utilității publice a străzii Eduard Pamfil, situată în

Timișoara, înscrisă în C.F. nr. 113809 nr. cad. 14308/1/2/2/1/2 în suprafață de

1883 mp, proprietatea reclamantului.

A fost obligat pârâtul Consiliul

Județean Timiș la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului Municipiul

Timișoara prin Primar și Consiliul local al Municipiului Timișoara.

A fost obligat pârâtul Municipiul

Timișoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pentru imobilul

menționat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamantul este proprietar tabular al imobilului înscris în cartea

funciară nr. 113809 Timișoara, nr. top. 14308/1/2/1/1, constând în teren pentru

drum de acces în suprafață de 1883 mp

Din concluziile raportului de

expertiză topografie depus la filele 38 – 41, necontestate de pârâți, s-a mai

reținut că terenul menționat are în prezent destinația de drum, respectiv

stradă, cu numele Eduard Pamfil și face legătura între str. Lidia și str.

Mureș.

Din anexa la Legea nr. 213/1998 rezultă că străzile fac parte din domeniul public local al municipiilor,

astfel că imobilul proprietatea reclamantului a trecut în fapt în proprietatea

statului, fără o prealabilă despăgubire, conform art. 481 C. civ. și art. 1 din

Legea nr. 33/1994.

Analizând cu prioritate excepția

inadmisibilității, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât

așa cum s-a arătat, imobilul a fost expropriat în fapt, iar organul cu atribuții

în materie nu poate invoca nerespectarea legii pentru a bloca demersul judiciar

promovat de reclamant. În acest sens, este principiul conform căruia nimeni nu

poate invoca propria culpă în nerespectarea obligațiilor legale, dar și faptul

că s-ar contraveni dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului

privind respectarea dreptului de proprietate, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În ceea ce privește competența de

demarare a procedurii de expropriere, aceasta revine pârâtului Consiliului Județean

Timiș, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, conform art. 12 alin. (2)

din același act normativ, expropriator al imobilului este Municipiul Timișoara

pentru lucrările de interes local, strada în litigiu nefiind de interes național

sau județean, iar pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar, în această calitate,

este obligat să facă o ofertă de despăgubiri a proprietarului, conform art. 17.

Prin prisma acestor considerente,

tribunalul a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Consiliul

Județean Timiș și în baza art. 1 din Legea nr. 33/1993 a admis acțiunea.

A obligat pârâtul Consiliul Județean

Timiș la declararea utilității publice a străzii Eduard Pamfil, situată în

Timișoara, înscrisă în C.F. 113809 nr. cad. 14308/1/2/2/1/2 în suprafață de

1883 mp, proprietatea reclamantului.

A obligat pârâtul Consiliul Județean

Timiș la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului Municipiul

Timișoara prin Primar și Consiliul local al Municipiului Timișoara.

A obligat pârâtul Municipiul

Timișoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pentru imobilul

menționat.

Împotriva sentinței civile nr. 3806

din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.

7729/325/2008, au declarat apel, în termen legal, pârâții Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, la data de 20

ianuarie 2009, și pârâtul Consiliul Județean Timiș, la data de 22 ianuarie 2009.

Prin decizia civilă nr. 115 A din 18 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara și de pârâtul Consiliul Județean Timișoara, împotriva sentinței

civile nr. 3806 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel Curtea de

Apel a reținut următoarele: reclamantul S.F. este proprietar tabular al

imobilului înscris în C.F. nr. 113809 Timișoara nr. top. 14308/1/2/2/1/1,

constând în teren pentru drum de acces în suprafață de 1883 mp, teren care în

prezent conform expertizei topografice depusă în cauză și efectuată de inginer V.F.I.,

are destinația de drum, respectiv strada cu numele Eduard Pamfil și face

legătura între strada Lidia și strada Mureș.

Deși apelanții au solicitat în calea

de atac a apelului, efectuarea unei expertize tehnice topografice de

identificare a imobilului proprietatea reclamantului pentru a se verifica dacă

pe acesta se află strada Eduard Pamfil, instanța a respins pentru a se verifica

dacă pe acesta se află strada Eduard Pamfil, instanța a respins această probă

ca nerelevantă, întrucât din actele depuse la dosar și susținerile pârâților

rezultă fără dubiu că pentru acest teren nr. top. 14308/1/2/2/1/1, proprietatea

reclamantului, s-a emis autorizația de construcție nr. 425 din 5 martie 2002

pentru executarea unor lucrări de extindere rețea de apă și canal în

prelungirea străzii Uranus – Mureș.

În raport de dispozițiile Legii nr.

213/1998 care statuează că străzile fac parte din domeniul public local al

municipiilor, având în vedere situația faptică a imobilului în litigiu care în

prezent are destinația de stradă cu denumirea de Eduard Pamfil și imobilul

proprietatea reclamantului a trecut în fapt în proprietatea statului, fără o

prealabilă despăgubire conform art. 481 C. civ. și art. 1 din Legea nr.

33/1994.

Invocarea de către pârâți a

excepției inadmisibilității cererii, întrucât procedura exproprierii nu se

poate declanșa decât înainte de efectuarea oricăror lucrări în vederea cărora

imobilul urmează să fie expropriat, în mod corect a fost respinsă de către

instanța de fond, întrucât este evident că în speță a operat o expropriere

faptică, iar entitatea cu atribuții în materie nu poate să invoce nerespectarea

legii pentru a sublinia și împiedica demersul judiciar al reclamantului.

În acest sens, Curtea apreciază că

în mod legal instanța de fond a dispus obligarea Consiliului Județean Timiș [conform

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/1994] la declararea utilității publice a

străzii Eduard Pamfil, iar pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar, în

calitate de expropriator (întrucât este vorba de lucrări de interes local) este

obligat conform art. 17 din Legea nr. 33/1994 să facă ofertă de despăgubiri

proprietarului terenului.

În concret, întrucât este fără dubiu

că terenul din litigiu – parcela nr. top. 14308/1/2/2/1/2 în suprafață de 1883 mp,

proprietatea reclamantului, are destinația de stradă, cu denumirea de Eduard

Pamfil, acordată de organul administrativ competent, și funcționează ca atare

din anul 1998, în baza art. 481 C. civ. coroborat cu art. 1 din Legea nr.

33/1994, art. 7 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din același act normativ, precum

și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, acțiunea civilă formulată de reclamant

a fost admisă, iar apelurile declarate de pârâți sunt neîntemeiate, urmând a fi

respinse ca atare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara, prin Primar și Consiliul Județean Timiș.

Recurentul Consiliul Județean Timiș

a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:

Se susține incidența motivului de

modificare a deciziei recurate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

astfel deși s-a invocat că acțiunea reclamantul este inadmisibilă, dat fiind

faptul că lucrarea în vederea căreia reclamantul S.F. solicită exproprierea

terenului, a fost deja realizată, greșit s-a admis acțiunea reclamantului.

În mod nelegal a fost obligat

Consiliul Județean Timiș să declare utilitatea publică a străzii Eduard Pamfil,

în lipsa unei cercetări prealabile, cade, potrivit Legii nr. 33/1994, se

realizează de o Comisie special desemnată în acest sens. Opțiunea pentru

expropriere este prevăzută de legiuitor cu caracter de excepție, și trebuie

justificată expres de inițiator, în speță, Consiliul Local al municipiului

Timișoara nu și-a exprimat intenția sau angajamentul de a expropria terenul

proprietatea reclamantului.

Se consideră că instanța de judecată

nu putea să încalce competența exclusivă a autorității administrative,

conferită de Legea nr. 33/1994, de a se pronunța cu privire la utilitatea

publică a lucrării; întotdeauna cedarea prin expropriere a dreptului de

proprietate privată trebuie să aibă caracter de excepție, Legea nr. 33/1994

stabilind prioritatea cesiunii anulabile.

Recurenții Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar, au considerat că

hotărârile pronunțate nu au avut în vedere prevederile legale incidente, că în

mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, deoarece

procedura de expropriere a imobilului, în temeiul Legii nr. 33/1994 se putea

iniția doar înainte de realizarea lucrărilor în vederea cărora imobilul urma a

fi expropriat.

Se susține că prin hotărârea nr. 169

din 18 mai 2004 a Consiliului Local al Municipiului Timișoara s-a atribuit în

zona Lidia – Mureș denumirea de str. Eduard Pamfil, situată în continuarea

străzii Uranus; că pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

extrajudiciară cu care ei nu au fost de acord, dar instanța nu le-a avut în

vedere, de asemenea, se susține că antecesorul reclamantului a făcut o

declarație notarială la data de 11 iunie 1998, prin care a înțeles să cedeze în

favoarea Consiliului Local al Municipiului Timișoara terenul constând în

parcelele cu nr. top. 143008/1/2/2/1/1 și nr. 14309/1/1/2/1 – 14308/1/2/3/1/4,

situat în Timișoara, între str. Lidia și strada Mureș, precum și faptul că

acesta nu va rămâne în proprietate personală. Se consideră că intenția

antecesorului reclamantului exprimată în acea declarație notarială este clară

în sensul de a dona suprafața de teren constând în drum în suprafață de 1883 mp

în favoarea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, care ulterior acestei declarații,

a început demersurile pentru introducerea rețelelor edilitare pe acest teren;

în baza declarației notariale instituția a eliberat autorizația de construire

în vederea extinderii rețelei de apă și canal.

Analizând recursurile declarate prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce

succed:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul

a solicitat instanței obligarea pârâtului de rang 1 Consiliul Județean Timiș,

la declararea utilității publice a străzii Eduard Pamfil, situată în Timișoara,

evidențiată în C.F. nr. 113809 Timișoara, nr. cadastral nr. 14308/1/2/2/1/1, în

suprafață de 1883 mp al cărui proprietar tabular este, precum și obligarea

acestui pârât la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului de rang 2,

respectiv Municipiul Timișoara, prin Primar și, pe cale de consecință,

obligarea ca acest pârât să efectueze oferta de despăgubire pentru reclamant cu

privire la acest teren.

Potrivit art. 129 pct. 5 C. proc.

civ. judecătorii au îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri legale și temeinice și pot ordona administrarea probelor pe care

le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Situația terenului în suprafață de

1883 mp, pentru care reclamantul solicită declararea utilității publice nu a

fost pe deplin stabilită de instanța de judecată.

Criticile recurenților apar ca fiind

fondate: față de pozițiile contradictorii ale părților și anume, aceea a

reclamantului care susține că terenul este proprietatea sa, dar că de circa 10

ani el este folosit cu destinație de stradă, și aceea a pârâților care susțin

că terenul a făcut obiectul donației autorului reclamantului în favoarea

Consiliului Local al Municipiului Timișoara, este necesară efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenului și în raport

de actele prezentate de părți, și pentru lămurirea situației juridice a

terenului.

Expertiza tehnică depusă în fața

instanței de reclamant datează din anul 2005, este extrajudiciară, iar proba cu

expertiză tehnică topografică de identificare a imobilului proprietatea

reclamantului a fost respinsă în mod greșit ca nerelevantă de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, se vor

admite recursurile declarate de recurenți, în baza art. 312 C. proc. civ. Se va

casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, la Curtea de apel Timișoara. Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte critici

invocate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Consiliul Județean Timiș, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Municipiul Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 115 A din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

25 februarie 2010

.