ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 588/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5794/325/2009,

Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, în baza art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de inculpatul recurent I.C.I.

Totodată, prin aceeași încheiere, s-a dispus

menținerea arestării preventive a inculpaților S.C.F. și I.C.I., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

S-a reținut că inculpatul recurent I.C.I. a

invocat, prin apărătorul său, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din

Constituția României, art. 6 pct. 1, 3 lit. b), d din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale și a solicitat sesizarea Curții

Constituționale și suspendarea cauzei, conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În motivarea cererii s-a susținut că

dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit.

a) C. pen. stabilesc un tratament juridic diferențiat după cum actele de furt

însoțite de violență au fost săvârșite în timpul nopții, de două sau mai multe

persoane împreună, creându-se, astfel, o stare de discriminare între cetățenii

României, cu consecința aplicării unui tratament sancționator diferențiat; prin

incriminarea acestor împrejurări de fapt care nu au pricinuit o vătămare

corporală unei persoane, cu consecința suportării unui regim diferențiat al

legii, magistrații chemați să facă interpretarea și aplicarea legii nu pot fi

obiectivi, ceea ce îi determină să considere o persoană implicată în incident

drept o persoană vinovată și să-i aplice o pedeapsă.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că

excepția invocată de inculpat nu are legătură cu soluționarea cauzei, nu arată

în ce constă discriminarea generată de dispozițiile legale criticate și cum

afectează acestea imparțialitatea magistratului.

Instanța de recurs a mai constatat că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților S.C.F. și I.C.I.

subzistă și în prezent, impunând privarea de libertate în continuare a

acestora.

În termen legal, împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul I.C.I., cu privire la respingerea cererii sale de

sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a susținut că nesesizarea instanței

constituționale echivalează cu îngrădirea accesului liber la justiție, la un

proces echitabil, cât și cu încălcarea dreptului la recurs și întreruperea

cursului justiției.

A solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara și, pe fond,

admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate invocată, astfel încât să poată rezolva schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa, cerere care i-a fost

respinsă de instanța de judecată.

Examinând recursul în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992,

excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești

poate fi adusă în fața Curții Constituționale numai în măsura respectării unor

condiții de admisibilitate, printre care și aceea a legăturii legii sau

dispoziției a cărei neconstituționalitate se invocă cu soluționarea cauzei.

Or, inculpatul I.C.I. a invocat formal neconstituționalitatea

art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.,

urmărind, în realitate, rezolvarea chestiunii procesual penale de competența

instanței judiciare investită cu soluționarea recursului său ordinar, și anume,

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină.

Susținerea inculpatului în sensul că

dispozițiile textului de lege arătat mai sus ar fi neconstituționale nu este

argumentată și întemeiată, invocarea prevederilor Constituției pretins

încălcate fiind lipsită de motivație.

Invocarea excepției de neconstituționalitate

nu are legătură cu soluționarea cauzei, ci cu interesele procesuale imediate

ale inculpatului, în sensul obținerii unei anumite soluții din partea instanței

de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată nefondat recursul declarat de inculpat și îl va respinge în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.C.I. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5794/325/2009.

Obligă recurentul inculpat la 360 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

februarie 2010.