ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 11

ianuarie 1973 a Judecătoriei Babadag, inculpatul N.D. a fost condamnat la

o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 223 alin. (1) C.

pen. și, respectiv, de art. 289 C. pen.

Împotriva hotărârii de condamnare, N.D. a formulat o

cerere de revizuire întemeiată pe art. 394 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 91 din 22 aprilie 2009,

Judecătoria Babadag a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de condamnatul N.D.

Sentința a rămas definitivă

prin respingerea ca nefondat a apelului (decizia penală nr. 83 din 18

august 2009 a Tribunalului Tulcea, secția penală) și, respectiv,

a recursului (decizia nr. 596/P din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța,

secția penală).

Î

mpotriva acestei ultime decizii

condamnatul-revizuient a declarat prezentul recurs.

Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se

vor arăta.

Î

n condițiile legii, revizuientul s-a

adresat instanței de fond si, totodată, a exercitat cele 2 căi

de atac ordinare (apelul și recursul), sentința penală nr. 91

din 22 aprilie 2009 a Judecătoriei Babadag rămânând astfel

definitivă.

Deși în dispozitivul deciziei

instanței de recurs (Curtea de Apel Constanța) s-a făcut

mențiunea „definitivă", revizuientul a declarat prezentul

recurs.

Așa cum s-a menționat, revizuientul

a exercitat cele 2 căi de atac ordinare (apelul și recursul),

epuizând astfel căile procedurale de control judiciar ale sentinței.

Î

n consecință, în raport cu

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., intitulat

„hotărârile supuse recursului", care reglementează categoriile

de hotărâri judecătorești ce pot fi atacate cu recurs, decizia

instanței de recurs (decizia penală nr. 596/P din 15 octombrie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția penală) nu mai poate fi

supusă unei căi de atac ordinare.

Față de cele constatate, în

conformitate cu dispozițiile

art. 385

1

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și, respectiv, art. 192

alin.

(2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil prezentul recurs

și va obliga recurentul la plata către stat a cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuientul N.D. împotriva deciziei penale

nr. 596/P din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient să

plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.