ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2010

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 238 din 30 noiembrie

2009, Judecătoria Babadag a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr.

166/1968 a aceleiași instanțe, formulată de revizuentul V.l., ca urmare a

admiterii excepției autorității de lucru judecat, reținându-se că revizuentul a

mai formulat o cerere de revizuire în anul 2005, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 68/P din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța.

Prin Decizia penală

nr. 13 din 19 februarie 2009 a Tribunalului Tulcea, a fost respins apelul

revizuentului împotriva sentinței sus-menționate.

Prin Decizia penală

nr. 181/P din 25 martie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul V.l. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 19 februarie 2010 a

Tribunalului Tulcea.

Împotriva acestei

decizii, revizuentul a declarat un nou recurs.

Recursul declarat de

revizuent împotriva deciziei sus-menționate este inadmisibil.

Potrivit art. 385

pct. 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,

curți de apel și Curtea Militară de Apel.

Din economia textului

de lege sus-menționat, rezultă că pot fi supuse recursului deciziile pronunțate

de curțile de apel, cu ocazia soluționării căii de atac a apelului.

Or, în cauză, decizia

recurată de revizuent nu a fost pronunțată de Curtea de Apei Constanța, în faza

procesuală a apelului, ci cu ocazia soluționării recursului declarat de acesta

împotriva unei alte hotărâri.

Așa fiind, recursul

este inadmisibil, întrucât hotărârea atacată este definitivă, nefiind dintre

acelea care pot fi supuse unei căi ordinare de atac.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul revizuent V.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuent V.I. împotriva Deciziei

penale nr. 181/P din 25 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2010.