ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2009

Asupra recursului penal, de

față:

Prin sentința penală nr. 15

din 7 martie 2008, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire declarată de recurentul B.C., împotriva sentinței penale nr. 621 din

3 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța, prin care revizuientul a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (3), (4)

și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de

6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei.

Sentința a cărei revizuire s-a

solicitat de revizuient, a rămas definitivă, prin decizia nr. 2164 din 30

martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins

recurentul inculpatului.

La pronunțarea soluției de

respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul revizuient, instanța

a reținut că motivele invocate de petent în motivarea revizuirii nu constituie împrejurări

sau fapte noi și nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute,

strict și limitativ, de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr.

15 din 7 martie 2008, a declarat apel revizuientul, criticând-o, ca nelegală și

netemeinică.

În motivul de apel s-a

solicitat desființarea sentinței penale și rejudecarea cauzei, dispunându-se,

în conformitate cu art. 194 lit. a) C. proc. pen., admiterea cererii de

revizuire, cu consecința achitării pentru infracțiunea pentru care a fost

condamnat, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunii, respectiv, intenția.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței apelate prin prisma criticilor aduse, pe baza probelor dosarului,

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 135/ P din 16 decembrie 2008, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.C.

împotriva sentinței penale nr. 15 din 7 martie a Tribunalului Constanța.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, revizuientul B.C., a declarat recurs, fără a-l motiva

în scris.

Ulterior trimiterii

dosarului la această instanță, pentru judecarea recursului, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a

înaintat cererea formulată de recurentul condamnat, prin care solicită acestei

instanțe, să ia act că înțelege să își retragă recursul declarat prin

apărătorul său.

Curtea, în raport de această

cerere a recurentului, ca și de prevederile art. 385

4

alin. (2) C.

proc. pen., care, dând eficiență principiului disponibilității, în materia căilor

de atac, permite retragerea acestora, va trebui să ia act de retragerea recursului

declarat de revizuientul B.C., împotriva deciziei penale nr. 135/ P din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru

apărătorul desemnat din oficiu, care se va suporta din fondul  Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de revizuientul B.C. împotriva deciziei penale nr. 135/ P din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2009.