ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2195/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 CEA din 3

februarie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 9825/118/2008 Tribunalul

Constanța în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 lit. b)

și alin. (3) C. proc. pen. a respins ca nefondată, cererea de revizuire a

Sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul penal nr. 401/2005, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

formulată de revizuentul-condamnat P.N.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul să plătească statului suma de

120 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 9825/118/2008, revizuentul-condamnat P.N. a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 401/2005, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii

revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a

fost condamnat, el nefiind autorul direct al faptei.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul-revizuent P.N.

Apelantul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate, atât în ce privește neparcurgerea de către

instanța de fond a etapei admisibilității în principiu a cererii, cât și în ce

privește respingerea cererii de revizuire, apreciind că, în raport de cazul de

revizuire invocat, aceasta era admisibilă în principiu.

Prin Decizia penală

nr. 31 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul P.N.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul P.N., fără a-l motiva în scris.

Examinând decizia

penală atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Revizuentul a invocat

dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., apreciind că hotărârea pronunțată

de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece are la bază

declarațiile mincinoase ale numitei G.Ș.

Înalta Curte

constată, însă, că aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă săvârșită prin aceea că nu a spus tot ce știe cu privire la

împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată și nu în modalitatea de

a face afirmații mincinoase.

Aceasta nu înseamnă,

însă, că se poate trage concluzia că elementele de fapt cu privire la care

martora nu a răspuns sau a răspuns parțial, însă nu a făcut afirmații

mincinoase, ar fi putut conduce, după admiterea în principiu, la constatarea

nelegalității sau netemeiniciei hotărârii de condamnare a cărei revizuire se

cere.

În consecință,

hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind motive de casare a

acesteia.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnat.

În baza art. 192

alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul-condamnat P.N. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 31 martie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2009.