ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2195/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 49 CEA din 3 februarie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 9825/118/2008 Tribunalul Constanța în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 lit. b) și alin. (3) C. proc. pen. a respins ca nefondată, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 401/2005, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuentul-condamnat P.N. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul să plătească statului suma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9825/118/2008, revizuentul-condamnat P.N. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 401/2005, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea cererii revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, el nefiind autorul direct al faptei. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul-revizuent P.N. Apelantul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, atât în ce privește neparcurgerea de către instanța de fond a etapei admisibilității în principiu a cererii, cât și în ce privește respingerea cererii de revizuire, apreciind că, în raport de cazul de revizuire invocat, aceasta era admisibilă în principiu.

Prin Decizia penală nr. 31 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.N. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul P.N., fără a-l motiva în scris. Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Revizuentul a invocat dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece are la bază declarațiile mincinoase ale numitei G.Ș. Înalta Curte constată, însă, că aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă săvârșită prin aceea că nu a spus tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată și nu în modalitatea de a face afirmații mincinoase.

Aceasta nu înseamnă, însă, că se poate trage concluzia că elementele de fapt cu privire la care martora nu a răspuns sau a răspuns parțial, însă nu a făcut afirmații mincinoase, ar fi putut conduce, după admiterea în principiu, la constatarea nelegalității sau netemeiniciei hotărârii de condamnare a cărei revizuire se cere. În consecință, hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind motive de casare a acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul-condamnat P.N. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Obligă recurentul condamnat la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.