ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1399/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Tribunalul București, secția a II-a penală prin sentința penală nr. 612 din 25 iunie 2009 dată în Dosar nr. 23710/3/2008 - consecutivă încheierii de ședință de la 17 iulie 2008 prin care aceiași instanță a admis în principiu procedura extraordinară pendinte pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. - a admis în fond cererea condamnatei C.C.F.C. privind revizuirea pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. a sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a rejudecat cauza potrivit art. 405 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. iar ulterior; A anulat hotărârea definitivă sus-menționată numai cu privire la inculpata C.C.F.C. referitor la care a pronunțat o nouă soluție de condamnare în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 21 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ce a format obiectul judecății inițiale la pedeapsa de 4 ani închisoare, a cărei executare de această dată a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86 1 și urm.C. pen. (prin hotărârea de condamnare revizuită fusese dispusă executarea pedepsei în regim de detenție în condițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței anulate. În legătură cu hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire în cauză estre de reținut că prin sentința penală nr. 783 din 26 iunie 2005 inculpata a fost definitiv condamnată pentru săvârșirea în participație alături de coinculpata G.S. a infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 21 lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. - în noaptea de 9-10 mai 2005 cele două coinculpate folosind o substanță tranchilizantă cu efect hipnotic i-au sustras părții vătămate R.S. suma de 36 milioane lei, 400 dolar SUA și un telefon mobil - la pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile art. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul București și înregistrată sub nr. 1056/III-6/2008 condamnata C.C.F.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen., în considerarea următoarelor motive: - au fost descoperite împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, constând în aceea că martorul A.A. - care nu a putut fi ascultat în judecata inițială nefiind găsit la domiciliu în pofida demersurilor procedurale efectuate de instanță - a revenit la adresa de domiciliu din Brașov, județul Brașov, fiind posibilă în prezent în cadrul procedurii de revizuire audierea acestuia; în plus, în prezent partea vătămată R.S.

înțelege să-și retracteze declarațiile date inițial, nemaisusținând coparticiparea infracțională cu privire la revizuientă; - raportul de constatare tehnico-științifică din 13 decembrie 2005 pentru detectarea comportamentului simulat și raportul de constatare tehnico-științifică din 01 septembrie 2005 privind urmele papilare - mijloace de probă în acuzare pe baza cărora s-a întemeiat condamnarea inițială - sunt false, întrucât au fost obținute de organul de urmărire penală prin încălcarea dispozițiilor legale în materie ale art. 115 și urm. C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc.

pen., au fost efectuate cercetări prealabile de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București - înaintate instanței cu referatul nr. 1056/III-6/2008 - care a formulat concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, cu motivarea că împrejurările invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. Prin încheierea din data de 17 iulie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de revizuire în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., iar în baza art. 404 C. proc. pen., a dispus suspendarea executării sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală. După admiterea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu prevederile art. 405 C. proc.

pen. s-a procedat la audierea revizuientei, a condamnatei G.S., a părții vătămate R.S. și a martorului C.I., fiind depusă la dosar și o declarație extrajudiciară autentificată a numitului A.A. În esență, coinculpatele, partea vătămată și cei doi martori și-au retractat declarațiile inițiale date în cursul procedurii anterioare, susținând că inculpata-revizuientă nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în noaptea de 9-10 mai 2005 alături de cealaltă coinculpată G.S., care și-a asumat responsabilitatea singulară a faptei ilicite. Prin sentința penală nr. 612 din 25 iunie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a anulat sentința penală nr. 783/2005 a Tribunalului București, secția I penală, în ceea ce o privește pe inculpata C.C.F.C., și, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.

cu aplic. art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., suspendând condiționat executarea acesteia potrivit art. 86 1 și urm.C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 783/2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, cheltuielile judiciare râmând în sarcina statului. 2. Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și revizuienta - condamnată C.C.F.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că admiterea cererii de revizuire a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 403 rap.

la art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire amintite. În acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluție diametral opusă, de achitare sau încetare a procesului penal, dispozițiile procedurale nepermițând reindividualizarea cuantumului pedepsei sau a modalității de executare a acestuia. Totodată, cu privire la dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de care s-a prevalat în mod formal revizuienta, M.P. a arătat că nu s-au urmat căile procedurale pentru dovedirea falsificării probei prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului și că, urmare a invocării acestui caz de revizuire, nu se poate ajunge la schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Față de aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire, conform art. 406 alin. (6) C. proc. pen. Apelanta revizuientă condamnată a criticat sentința în sens contrar, cu privire la greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 406 rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., în sensul pronunțării față de aceasta a unei hotărâri de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Verificând sentința atacată în raport cu motivele de nelegalitate invocate de apelanți - cât și din oficiu sub aspectul condițiilor de admisibilitate și temeinicie a cererii de revizuire prevăzute de art. 403 rap.la art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc.

pen. - Curtea a constatat că, într-adevăr - potrivit solicitării parchetului - prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) și (3), art. 395 și art. 406 alin. (1) C. proc. pen. Deși motivele invocate de revizuienta - condamnată C.C.F.C. se încadrează, formal, în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., justificând, astfel, admiterea în principiu a cererii, așa cum a dispus Tribunalul prin încheierea din data de 17 iulie 2008, Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că cererea de revizuire formulată este neîntemeiată și trebuia respinsă ca atare, având în vedere în acest sens următoarele considerente: În primul rând, este de menționat că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Revizuirea are, așadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator de la dosar.

În speță, deși revizuienta - condamnată a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei și care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, aceasta nu a menționat nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată, solicitând Tribunalului audierea martorului A.A. și reaudierea părții vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată dorește să își retracteze declarațiile inițiale.

Or, împrejurarea că, în dovedirea nevinovăției sale, invocată pe întreg parcursul procesului penal și analizată de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză, condamnata a solicitat, în revizuire, audierea unui martor nou și reascultarea părții vătămate, nu poate determina admiterea cererii de revizuire întrucât, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, nefiind permis ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii sau o readministrare a probelor pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În speță, susținerea nevinovăției de către condamnata C.C.F.C., precum și motivele pe care respectiva susținere s-a întemeiat, au fost cunoscute și analizate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind cunoscute și examinate pe larg de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză. Nesocotind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pe calea revizuirii nu se poate obține o readministrare a probelor sau o prelungire ori reinterpretare a probatoriului administrat, Tribunalul București a procedat, după admiterea în principiu a cererii prin încheierea din 17 iulie 2008, la reaudierea părții vătămate R.S., a revizuientei C.C.F.C., a condamnatei G.S., precum și a martorului C.I., încuviințând, totodată, depunerea la dosar a unei declarații autentificate dată de numitul A.A., probe în baza cărora a dispus anularea, în parte, a sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, și condamnarea inculpatei C.C.F.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Dispunând direct anularea sentinței penale nr. 783/2005, fără a se pronunța, în prealabil, asupra temeiniciei cererii de revizuire, Tribunalul a încălcat prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „instanța, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea". Totodată, pronunțând această soluție, Tribunalul a nesocotit și dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., care limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., invocat în cuprinsul cererii, dar în legătură cu care Tribunalul nu a făcut nici o referire, Curtea a constatat că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. pen., pentru ca acesta să fie incident în speță, este necesar ca înscrisul fals care a servit ca temei al soluției a cărei revizuire se cere să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar, potrivit art. 395 C. proc. pen., ca falsitatea actului să fi fost dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanță a procurorului. În cauză, deși revizuienta - condamnată a invocat faptul că atât raportul de constatare tehnico - științifică privind detecția comportamentului simulat, cât și raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică sunt false, ea nu a făcut dovada că falsitatea acestora a fost constatată într-una din modalitățile prevăzute de art. 395 C. proc.

pen. sau că ar fi existat vreuna dintre situațiile în care organele judiciare menționate de respectivele dispoziții legale nu au putut examina fondul cauzei, astfel încât revenea instanței de revizuire obligația de a constata existența falsului. Pe de altă parte, Curtea a constatat că, deși revizuienta - condamnată a susținut faptul că respectivele înscrisuri sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt, la încălcarea unor dispoziții procedurale cu ocazia efectuării constatărilor tehnico - științifice, încălcări ce au fost invocate atât în fața primei instanțe, cât și a instanțelor de apel și de recurs, fiind analizate cu ocazia soluționării în fond a cauzei, precum și în căile de atac promovate de condamnată.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că, prin anularea sentinței penale nr. 783/2005 și condamnarea din nou a revizuientei C.C.F.C. la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, fără să se pronunțe în prealabil asupra temeiniciei cererii de revizuire, prin neanalizarea inclusiv a cazului reglementat de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și în condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea atât a dispozițiilor legale menționate, cât și a prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în totalitate sentința penală atacată și, în parte, încheierea de ședință din 17 iulie 2008 și, rejudecând în fond, a dispus, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C. cu privire la sentința penală nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2634/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de soluția de respingere a cererii de revizuire, Curtea a dispus și înlăturarea dispoziției de suspendare a executării sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, cuprinsă în încheierea de ședință din data de 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Apelul în sens contrar declarat de revizuienta - condamnată C.C.F.C., prin care aceasta a solicitat desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul București și, pe fond, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind nefondat a fost respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 3. Împotriva Deciziei penale nr. 247/ A din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală a declarat în termen recurs revizuienta condamnată C.C.F.C., reiterând criticile de nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. având ca finalitate juridică rejudecarea cauzei în recurs și achitarea acesteia conform dispozițiilor art. 385 pct. 2 lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Cazul de casare amintit este neîntemeiat. Astfel cum s-a reținut prin dezvoltările pertinente ale deciziei atacate deși revizuienta-condamnată a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei și care, în opinia sa, ar fi de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare - motiv care, formal, se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - aceasta nu a menționat nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată [solicitând doar audierea numitului A.A. și reaudierea părții vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată dorește să-și retragă declarațiile inițiale].

Participarea coinculpatei C.C.F.C. la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - precum și susținerile în sens contrar al acesteia - au fost, însă, supuse cercetării judecătorești și dezbaterilor judiciare, fiind cunoscute și analizate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind cunoscute și examinate pe larg de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză. Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanțele de fond și de control judiciar nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei.

Cu ocazia judecării cererii de revizuire, după admiterea în principiu a acesteia, Tribunalul a procedat la reaudierea părții vătămate, a martorului C.I., a revizuientei și condamnatei G.S. - coinculpat în cauză, încuviințând, totodată, depunerea la dosar a unei declarații autentificate dată de numitul A.A., soluție nepermisă de lege întrucât prin aceasta s-a continuat judecata,prin prelungirea probatorului și readministrarea probelor existente la dosar, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute și analizate atât de către prima instanță de judecată, cât și de instanțele de control judiciar; ca urmare, Înalta Curte nu va analiza probele administrate în procedura revizuirii și la care revizuienta - condamnată a făcut trimitere în cadrul motivelor scrise de apel și recurs.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată, așa cum s-a arătat pe larg în considerentele expuse cu ocazia examinării apelului Parchetului, că, deși revizuienta - condamnată a invocat faptul că raportul de constatare tehnico -științifică privind detecția comportamentului simulat și cel de constatare tehnico - științifică dactiloscopică sunt false - motiv care, formal, se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu a făcut nici o dovadă că falsitatea acestora a fost constatată într-una din modalitățile prevăzute de art. 395 C. proc. pen. sau că ar fi existat vreuna din situațiile în care organele judiciare menționate de respectivele dispoziții legale nu au putut examina fondul cauzei, astfel încât revenea instanței de revizuire obligația de a constata existența falsului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, deși revizuienta - condamnată a susținut faptul că respectivele înscrisuri sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt, la încălcarea unor dispoziții procedurale cu ocazia efectuării constatărilor tehnico - științifice, încălcări ce au fost invocate atât în fața primei instanțe, cât și a instanțelor de apel și de recurs, fiind analizate cu ocazia soluționării în fond a cauzei, precum și în căile de atac promovate de condamnată. De fapt, prin invocarea împrejurării că cele două rapoarte de constatare tehnico - științifică ar fi false, se urmărește înlăturarea acestora din ansamblul materialului probator administrat, aspect ce nu poate fi luat în considerare atâta timp cât nu au fost respectate dispozițiile art. 395 C. proc.

pen. În consecință, față de toate aceste considerente, care fundamentează soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta Curte nu poate primi solicitarea de achitare a acesteia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În consecință, față de considerentele deciziei atacate și acelea suplimentar expuse în recurs ce justifică soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în cauză se va respinge ca nefundat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată C.C.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 247/ A din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2010.