ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1399/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1399/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele:

II-a penală prin sentința penală nr. 612 din 25 iunie 2009 dată în Dosar nr. 23710/3/2008

- consecutivă încheierii de ședință de la 17 iulie 2008 prin care aceiași

instanță a admis în principiu procedura extraordinară pendinte pentru cazurile prevăzute

de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. - a admis în fond cererea

condamnatei C.C.F.C. privind revizuirea pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) și c) C. proc. pen. a sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a

Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

rejudecat cauza potrivit art. 405 alin. (1) și (2) C. proc. pen. iar ulterior;

A anulat hotărârea definitivă

sus-menționată numai cu privire la inculpata C.C.F.C. referitor la care a

pronunțat o nouă soluție de condamnare în legătură cu săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 21 lit.

a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. ce a format obiectul judecății inițiale la pedeapsa de 4 ani închisoare,

a cărei executare de această dată a fost suspendată sub supraveghere în condițiile

art. 86

1

și urm.C. pen. (prin hotărârea de condamnare revizuită

fusese dispusă executarea pedepsei în regim de detenție în condițiile art. 71,

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.).

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței anulate.

În legătură cu hotărârea ce a format

obiectul cererii de revizuire în cauză estre de reținut că prin sentința penală

nr. 783 din 26 iunie 2005 inculpata a fost definitiv condamnată pentru

săvârșirea în participație alături de coinculpata G.S. a infracțiunii de

tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 21 lit. a), b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. - în noaptea de 9-10 mai 2005 cele două coinculpate folosind o

substanță tranchilizantă cu efect hipnotic i-au sustras părții vătămate R.S. suma

de 36 milioane lei, 400 dolar SUA și un telefon mobil - la pedeapsa de 5 ani

închisoare în condițiile art. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul București și înregistrată sub nr. 1056/III-6/2008

condamnata C.C.F.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 783 din 26

iunie 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, definitivă prin Decizia

penală nr. 2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen., în

considerarea următoarelor motive:

- au fost descoperite împrejurări

noi, necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei, de natură să dovedească

netemeinicia hotărârii de condamnare, constând în aceea că martorul A.A. - care

nu a putut fi ascultat în judecata inițială nefiind găsit la domiciliu în

pofida demersurilor procedurale efectuate de instanță - a revenit la adresa de

domiciliu din Brașov, județul Brașov, fiind posibilă în prezent în cadrul

procedurii de revizuire audierea acestuia; în plus, în prezent partea vătămată

R.S. înțelege să-și retracteze declarațiile date inițial, nemaisusținând

coparticiparea infracțională cu privire la revizuientă;

- raportul de constatare

tehnico-științifică din 13 decembrie 2005 pentru detectarea comportamentului

simulat și raportul de constatare tehnico-științifică din 01 septembrie 2005

privind urmele papilare - mijloace de probă în acuzare pe baza cărora s-a

întemeiat condamnarea inițială - sunt false, întrucât au fost obținute de

organul de urmărire penală prin încălcarea dispozițiilor legale în materie ale art.

115 și urm. C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

399 C. proc. pen., au fost efectuate cercetări prealabile de către Parchetul de

pe lângă Tribunalul București - înaintate instanței cu referatul nr. 1056/III-6/2008

- care a formulat concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de

revizuire, cu motivarea că împrejurările invocate nu se încadrează în cazurile

de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 iulie

2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de revizuire

în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., iar în baza art. 404 C. proc.

pen., a dispus suspendarea executării sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005

a Tribunalului București, secția l-a penală.

După admiterea în principiu a

cererii de revizuire în conformitate cu prevederile art. 405 C. proc. pen. s-a

procedat la audierea revizuientei, a condamnatei G.S., a părții vătămate R.S. și

a martorului C.I., fiind depusă la dosar și o declarație extrajudiciară

autentificată a numitului A.A. În esență, coinculpatele, partea vătămată și cei

doi martori și-au retractat declarațiile inițiale date în cursul procedurii

anterioare, susținând că inculpata-revizuientă nu a participat la săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie în noaptea de 9-10 mai 2005 alături de cealaltă

coinculpată G.S., care și-a asumat responsabilitatea singulară a faptei

ilicite.

Prin sentința penală nr. 612 din 25

iunie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a anulat sentința

penală nr. 783/2005 a Tribunalului București, secția I penală, în ceea ce o privește

pe inculpata C.C.F.C., și, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit.

a), b), c) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., a

condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin.

(1) - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., suspendând condiționat

executarea acesteia potrivit art. 86

1

și urm.C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 783/2005 a Tribunalului București, secția

l-a penală, cheltuielile judiciare râmând în sarcina statului.

declarat în termen legal apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

revizuienta - condamnată C.C.F.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că admiterea

cererii de revizuire a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 403 rap. la art.

394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se

încadrează în cazurile de revizuire amintite.

În acest sens, s-a arătat că, potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările noi trebuie

să conducă la o soluție diametral opusă, de achitare sau încetare a procesului

penal, dispozițiile procedurale nepermițând reindividualizarea cuantumului

pedepsei sau a modalității de executare a acestuia.

Totodată, cu privire la dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de care s-a prevalat în mod formal

revizuienta, M.P. a arătat că nu s-au urmat căile procedurale pentru dovedirea

falsificării probei prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului

și că, urmare a invocării acestui caz de revizuire, nu se poate ajunge la

schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Față de aceste considerente, s-a

solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființarea sentinței

penale apelate și, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire,

conform art. 406 alin. (6) C. proc. pen.

Apelanta revizuientă condamnată a

criticat sentința în sens contrar, cu privire la greșita aplicare în cauză a

dispozițiilor art. 406 rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.,

în sensul pronunțării față de aceasta a unei hotărâri de achitare în baza art. 345

alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Verificând sentința atacată în

raport cu motivele de nelegalitate invocate de apelanți - cât și din oficiu sub

aspectul condițiilor de admisibilitate și temeinicie a cererii de revizuire

prevăzute de art. 403 rap.la art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. -

Curtea a constatat că, într-adevăr - potrivit solicitării parchetului - prima

instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit.

a) și c), alin. (2) și (3), art. 395 și art. 406 alin. (1) C. proc. pen.

Deși motivele invocate de

revizuienta - condamnată C.C.F.C. se încadrează, formal, în prevederile art. 394

alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., justificând, astfel, admiterea în

principiu a cererii, așa cum a dispus Tribunalul prin încheierea din data de 17

iulie 2008, Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că

cererea de revizuire formulată este neîntemeiată și trebuia respinsă ca atare,

având în vedere în acest sens următoarele considerente:

În primul rând, este de menționat

că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe baza faptelor

sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare,

de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Revizuirea are, așadar, menirea de a

conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de

fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute

instanței, deci inexistente în materialul probator de la dosar.

În speță, deși revizuienta -

condamnată a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanțele care au soluționat fondul cauzei și care ar fi de natură, în opinia

sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, aceasta nu a menționat

nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte

despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de

judecată, solicitând Tribunalului audierea martorului A.A. și reaudierea părții

vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la

judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată dorește să își retracteze

declarațiile inițiale.

Or, împrejurarea că, în dovedirea

nevinovăției sale, invocată pe întreg parcursul procesului penal și analizată

de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză, condamnata a

solicitat, în revizuire, audierea unui martor nou și reascultarea părții

vătămate, nu poate determina admiterea cererii de revizuire întrucât, potrivit art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările

învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă,

nefiind permis ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire

a probațiunii sau o readministrare a probelor pentru fapte și împrejurări

cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În speță, susținerea nevinovăției de

către condamnata C.C.F.C., precum și motivele pe care respectiva susținere s-a

întemeiat, au fost cunoscute și analizate atât de instanța de fond, cât și de

instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac promovate

de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de

fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind

cunoscute și examinate pe larg de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat

în cauză.

Nesocotind faptul că, potrivit

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe calea revizuirii nu

se poate obține o readministrare a probelor sau o prelungire ori reinterpretare

a probatoriului administrat, Tribunalul București a procedat, după admiterea în

principiu a cererii prin încheierea din 17 iulie 2008, la reaudierea părții

vătămate R.S., a revizuientei C.C.F.C., a condamnatei G.S., precum și a

martorului C.I., încuviințând, totodată, depunerea la dosar a unei declarații

autentificate dată de numitul A.A., probe în baza cărora a dispus anularea, în

parte, a sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția

l-a penală, și condamnarea inculpatei C.C.F.C. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Dispunând direct anularea sentinței

penale nr. 783/2005, fără a se pronunța, în prealabil, asupra temeiniciei

cererii de revizuire, Tribunalul a încălcat prevederile art. 406 alin. (1) C.

proc. pen., potrivit cărora „instanța, dacă constată că cererea de revizuire

este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă

revizuirea".

Totodată, pronunțând această

soluție, Tribunalul a nesocotit și dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc.

pen., care limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația în

care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

În ceea ce privește cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în

cuprinsul cererii, dar în legătură cu care Tribunalul nu a făcut nici o

referire, Curtea a constatat că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. pen.,

pentru ca acesta să fie incident în speță, este necesar ca înscrisul fals care

a servit ca temei al soluției a cărei revizuire se cere să fi condus la

pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar, potrivit art. 395 C.

proc. pen., ca falsitatea actului să fi fost dovedită prin hotărâre

judecătorească sau prin ordonanță a procurorului.

În cauză, deși revizuienta -

condamnată a invocat faptul că atât raportul de constatare tehnico -

științifică privind detecția comportamentului simulat, cât și raportul de

constatare tehnico - științifică dactiloscopică sunt false, ea nu a făcut

dovada că falsitatea acestora a fost constatată într-una din modalitățile

prevăzute de art. 395 C. proc. pen. sau că ar fi existat vreuna dintre

situațiile în care organele judiciare menționate de respectivele dispoziții

legale nu au putut examina fondul cauzei, astfel încât revenea instanței de

revizuire obligația de a constata existența falsului.

Pe de altă parte, Curtea a constatat

că, deși revizuienta - condamnată a susținut faptul că respectivele înscrisuri

sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt, la

încălcarea unor dispoziții procedurale cu ocazia efectuării constatărilor

tehnico - științifice, încălcări ce au fost invocate atât în fața primei

instanțe, cât și a instanțelor de apel și de recurs, fiind analizate cu ocazia

soluționării în fond a cauzei, precum și în căile de atac promovate de

condamnată.

Ca urmare, având în vedere aceste

considerente, Curtea a apreciat că, prin anularea sentinței penale nr. 783/2005

și condamnarea din nou a revizuientei C.C.F.C. la o pedeapsă cu închisoarea cu

suspendarea executării acesteia sub supraveghere, fără să se pronunțe în

prealabil asupra temeiniciei cererii de revizuire, prin neanalizarea inclusiv a

cazului reglementat de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și în

condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) și c), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. tribunalul a pronunțat

o hotărâre nelegală, cu încălcarea atât a dispozițiilor legale menționate, cât

și a prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, Curtea, în baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, a desființat în totalitate sentința penală atacată și, în

parte, încheierea de ședință din 17 iulie 2008 și, rejudecând în fond, a

dispus, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea, ca

neîntemeiată, a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C.

cu privire la sentința penală nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2634/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de soluția de respingere a

cererii de revizuire, Curtea a dispus și înlăturarea dispoziției de suspendare

a executării sentinței penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, cuprinsă în încheierea de ședință din data de 17

iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Apelul în sens contrar declarat de

revizuienta - condamnată C.C.F.C., prin care aceasta a solicitat desființarea

hotărârii pronunțate de Tribunalul București și, pe fond, achitarea sa, în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., fiind nefondat a fost respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

A din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală a declarat

în termen recurs revizuienta condamnată C.C.F.C., reiterând criticile de

nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen. având ca finalitate juridică

rejudecarea cauzei în recurs și achitarea acesteia conform dispozițiilor art. 385

pct. 2 lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Cazul de casare amintit este

neîntemeiat.

Astfel cum s-a reținut prin

dezvoltările pertinente ale deciziei atacate deși revizuienta-condamnată a

invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care

au soluționat fondul cauzei și care, în opinia sa, ar fi de natură să

dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare - motiv care, formal, se

încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - aceasta

nu a menționat nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte

sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe

de judecată [solicitând doar audierea numitului A.A. și reaudierea părții

vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la

judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată dorește să-și retragă

declarațiile inițiale].

Participarea coinculpatei C.C.F.C. la

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - precum și susținerile în sens contrar al

acesteia - au fost, însă, supuse cercetării judecătorești și dezbaterilor

judiciare, fiind cunoscute și analizate atât de instanța de fond, cât și de

instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac promovate

de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de

fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind

cunoscute și examinate pe larg de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat

în cauză.

Reiterarea în revizuire a unor

apărări cunoscute de instanțele de fond și de control judiciar nu poate fi

considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după

soluționarea cauzei.

Cu ocazia judecării cererii de

revizuire, după admiterea în principiu a acesteia, Tribunalul a procedat la

reaudierea părții vătămate, a martorului C.I., a revizuientei și condamnatei G.S.

- coinculpat în cauză, încuviințând, totodată, depunerea la dosar a unei

declarații autentificate dată de numitul A.A., soluție nepermisă de lege

întrucât prin aceasta s-a continuat judecata,prin prelungirea probatorului și

readministrarea probelor existente la dosar, pentru dovedirea unor împrejurări

de fapt cunoscute și analizate atât de către prima instanță de judecată, cât și

de instanțele de control judiciar; ca urmare, Înalta Curte nu va analiza

probele administrate în procedura revizuirii și la care revizuienta -

condamnată a făcut trimitere în cadrul motivelor scrise de apel și recurs.

În ceea ce privește cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte

constată, așa cum s-a arătat pe larg în considerentele expuse cu ocazia

examinării apelului Parchetului, că, deși revizuienta - condamnată a invocat

faptul că raportul de constatare tehnico -științifică privind detecția

comportamentului simulat și cel de constatare tehnico - științifică dactiloscopică

sunt false - motiv care, formal, se încadrează în dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., nu a făcut nici o dovadă că falsitatea acestora a

fost constatată într-una din modalitățile prevăzute de art. 395 C. proc. pen.

sau că ar fi existat vreuna din situațiile în care organele judiciare

menționate de respectivele dispoziții legale nu au putut examina fondul cauzei,

astfel încât revenea instanței de revizuire obligația de a constata existența

falsului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată

că, deși revizuienta - condamnată a susținut faptul că respectivele înscrisuri

sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt,

la încălcarea unor dispoziții procedurale cu ocazia efectuării constatărilor

tehnico - științifice, încălcări ce au fost invocate atât în fața primei

instanțe, cât și a instanțelor de apel și de recurs, fiind analizate cu ocazia

soluționării în fond a cauzei, precum și în căile de atac promovate de

condamnată.

De fapt, prin invocarea împrejurării

că cele două rapoarte de constatare tehnico - științifică ar fi false, se

urmărește înlăturarea acestora din ansamblul materialului probator administrat,

aspect ce nu poate fi luat în considerare atâta timp cât nu au fost respectate

dispozițiile art. 395 C. proc. pen.

În consecință, față de toate aceste

considerente, care fundamentează soluția de respingere, ca neîntemeiată, a

cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta

Curte nu poate primi solicitarea de achitare a acesteia în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În consecință, față de

considerentele deciziei atacate și acelea suplimentar expuse în recurs ce justifică

soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de

revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul în cauză se va respinge ca nefundat în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta condamnată C.C.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 247/ A

din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta revizuientă

condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2010.