ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4856/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4856/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Galați la data de 29 iunie 2005, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe

pârâtul Primarul Municipiului Galați și a solicitat instanței ca, prin în

echivalent pentru imobilul (teren) în 674 lei vechi, obligarea pârâtului la

restituirea în natură a suprafeței de 800 mp teren și readucerea acestuia, pe

cheltuiala pârâtului, la situația de la data notificării nr. 164/N/2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a

învederat că notificarea a fost promovată de mama sa, B.E.H., în prezent

decedată, care a cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului,

trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948

pentru naționalizarea industriei cinematografice, înscris sub numele C.L.,

imobil ce i-a aparținut conform actului dotal autentificat sub nr. 1421 din 26

martie 1926 de Tribunalul Brăila. În anul 2000 clădirea cinematografului a fost

demolată, iar prin Hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 a Consiliului Local al Municipiului Galați, acest organism a preluat în administrare terenul în

suprafață de 559 mp aferent fostei clădiri a C.D.

Pârâtul a tergiversat soluționarea notificării

nr. 164/N/2002 și a emis dispoziția atacată cu contestație numai după rămânerea

definitivă a sentinței nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați,

secția civilă, prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziția/decizia

motivată privind notificarea în discuție.

La data notificării și chiar la data emiterii

dispoziției nr. 1871/2005 - respectiv 6 iunie 2005 - terenul în litigiu era

liber, nefiind afectat de nici o lucrare de utilitate publică, cea existentă în

prezent - o bretea de ocolire a semaforului aflat în intersecția străzilor -

executându-se cu începere de la 12 iunie 2005, în lipsa unei hotărâri a Consiliului

Local al Municipiului Galați și a autorizațiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința

nr. 499 din 28 aprilie 2006 a respins ca nefondată acțiunea, reținând în esență

că prin HCL nr. 47 din 1 martie 2001 terenul de sub fostul C.D. a trecut în

proprietatea Municipiului Galați și în administrarea Consiliului Local al

Municipiului Galați. La data formulării notificării (anul 2002) în cauză erau

aplicabile dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică și

regimul juridic al acesteia în raport de care, restituirea în natură ca măsură

reparatorie prevăzută prin Legea nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea

investită cu soluționarea notificării nu achiesa la această modalitate.

În acest context, nu are relevanță faptul că, la

data notificării, terenul în litigiu nu era afectat de detaliile de

sistematizare existente în prezent, iar eventuala inexistență a tuturor

avizelor pentru executarea acelor lucrări excede litigiului de față.

Mai mult, Consiliul Local al Municipiului Galați

a adoptat Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 prin care a aprobat planul

urbanistic de detaliu pentru zona aflată la intersecția străzii B. cu

Prelungirea T. , în vederea optimizării circulației rutiere, iar lucrarea a

fost pusă în aplicare, astfel că nu erau incidente nici dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Expertiza tehnică efectuată în cauză atestă că

terenul solicitat este ocupat de trotuare și pastilă - 195,64 mp, spații verzi

- 283,63 mp, spațiu constituit C.M. și V. - 1,64 mp, parcare și spațiu

carosabil - 382,40 mp și, prin urmare, nu putea fi restituit în natură.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 303/A din 14 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinței civile nr. 499 din

28 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă.

Instanța de apel și-a însușit argumentele

cuprinse în sentința tribunalului și a reținut că lucrarea de optimizare a

circulației rutiere, a fost declarată de utilitate publică de interes local,

luându-se măsura exproprierii și a altei proprietăți în zonă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul B.M., iar prin decizia civilă nr. 6090/2007 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție București a fost admis recursul reclamantului, s-a casat

decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați și cauza a fost trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se ca fiind necesar să se

stabilească, prin probe certe, situația juridică a imobilului la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 78/A

din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinței civile nr. 499 din 28 aprilie 2006

a Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de

apel a avut în vedere următoarele considerente:

Față de poziționarea terenului în discuție și

față de măsurile stabilite de municipalitate în Planul de Urbanism General,

restituirea în natură a imobilului nu se poate face.

Așa cum rezultă din toate probele administrate,

terenul se află la intersecția a două străzi foarte circulate din Municipiul

Galați și, pentru fluidizarea circulației, încă înainte de anul 2001, anul

apariției Legii nr. 10/2001, s-a luat măsura modernizării acestei intersecții.

Potrivit dispozițiilor din Capitolul II pct.

10.3 din H.G. nr. 250 din 07 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instituția investită cu soluționarea

notificării are obligația de a verifica destinația actuală a terenului

revendicat și a suprafeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces (străzi,

trotuare, parcări), existența unor amenajări subterane, etc.

În cazul în care se constată astfel de situații,

restituirea se va limita la terenul liber.

Potrivit H.G. nr. 52 din 15 august 2002, fac

parte din domeniul public al județului Galați.

Terenul revendicat se află la intersecția

străzii T. cu str. B. De asemenea, prin HCL nr. 47 din 01 martie 2001 terenul

de sub imobilul revendicat și care a fost demolat a trecut în proprietatea

Municipiului Galați și în administrarea Consiliului Local Galați, fiind ocupat

în prezent de trotuare și pastilă 195,63 mp, spații verzi 283,63 mp, parcare și

spațiu carosabil 382.40 mp și spațiu construit.

Curtea a constatat că prin Planul de Urbanism

General nr. 199 din 22 noiembrie 2000 s-a prevăzut necesitatea efectuării unui

studiu de specialitate pentru rezolvarea nodurilor de circulație inclusiv în

zona U.T.R. 4 situată la intersecția străzii B. cu Prelungirea T.

În scopul punerii în practică a măsurilor

cuprinse în Planul de Urbanism General a fost emisă HCL nr. 47 din 01 martie

2001 prin care terenul aferent fostului C.D. este trecut în administrarea

Consiliului Local Galați.

Tot în scopul modernizării intersecției a fost

emisă și HCL nr. 135 din 12 noiembrie 1998 prin care s-a aprobat demolarea C.D.

Prin HCJ nr. 304 din 30 iunie 2003 a fost declarată de utilitate publică de interes local lucrarea „Optimizarea circulației rutiere

a străzii B. colț cu str. T.".

Analizând succesiunea în timp a

emiterii tuturor aceste acte rezultă că, înainte de apariția Legii nr. 10/2001,

municipalitatea a hotărât modernizarea intersecției astfel că se poate spune că

terenul era afectat de detalii de sistematizare la data apariției Legii nr. 10/2001,

iar acestea sunt de utilitate publică.

După aprobarea Planului de Urbanism General din

data de 22 noiembrie 2000, pârâta a acționat sistematic în sensul punerii în

aplicare a măsurilor cuprinse în acest plan inclusiv măsuri de optimizare a

circulației în intersecția arătată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel

Galați, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamantul B.M.

Prin motivele de recurs se formulează

următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.:

1) Hotărârea Curții de Apel Galați a fost data

cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și a

prevederilor Legii nr. 10/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. sunt incidente în cauză prevederile art. 9 și art. 20 din Legea

10/2001, dispoziții potrivit cărora, în raport cu situația juridică a

imobilului la data de 14 februarie 2001, restituirea în natură a imobilului

este obligatorie.

Hotărârea nr. 47 din 01 martie 2001 a Consiliului Local Galați, Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2003 și Hotărârea nr. 304 din 30

iulie 2003 a Consiliului Județean Galați au emise după data de 14 februarie

2001, fiind nule în condițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Fata de situația juridică de fapt și de drept a

bunului la data apariției Legii nr. 10/2001, data de 14 februarie 2001,

restituirea imobilului în natură se impune ca singura măsură legală.

Curtea de Apel Galați a invocat Planul de

Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000, fără ca această probă să fie administrată

în cauză și în condițiile în care, la numărul 199 din 22 noiembrie 2000, este

înregistrat certificatul de urbanism în baza căruia a fost demolată construcția

existenta pe teren – C.D. -, acest act neavând legătura cu nodul de circulație

al orașului Galați. Nici chiar acest certificat de urbanism nr. 199 din 22

noiembrie 2000 nu se afla depus la dosar, deși despre acest act se face

referire în adresa nr. 80 din 15 ianuarie 2001 a R.A.D.E.F România film către

Primăria Municipiului Galați.

2) Hotărârea Curții de Apel cuprinde motive

contradictorii, străine de naturii pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Hotărârea instanței de apel, pronunțată în

temeiul unei probe care nu a fost administrate în cauză, respectiv a Planului

de Urbanism General purtând numărul 199 din 22 noiembrie 2000, este arbitrară,

fără legătură cu exigențele impuse de instanța de recurs atunci când a dispus

casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.

3) În raport cu probele administrate și cu

prevederile Legii nr. 10/2001, ale art. 480 C. civ. precum și în raport cu

dispozițiile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, măsura

legală ce se impune este aceea a admiterii contestației formulate.

4) Decizia recurată a fost data cu încălcarea

protocolului adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale privind protecția proprietății precum și a art. 6 al

Convenției Europene, pentru motivele arătate la punctul 1 al recursului.

Analizând decizia recurată sub aspectul criticilor

formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente:

Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu

a fost proprietatea mamei reclamantului, B.E.H., în baza actului dotal

autentificat sub nr. 1421 din 26 martie1926 de Tribunalul Brăila și a fost

preluat de stat în temeiul Decretului de naționalizare nr. 303 din 03 noiembrie

a fost demolată.

După apariția Legii nr. 10/2001, la data de 14

februarie 2002, autoarea reclamantului a formulat o notificare prin care a

solicitat restituirea în natură a terenului situat în Galați, str. B. nr. 13,

fost 35 colt cu T. și acordarea de despăgubiri echivalente cu contravaloarea

construcției demolate. Această notificare a fost soluționată prin dispoziția

nr. 1871/SR din 06 iunie 2005 de către Primăria Municipiului Galați, unitatea

emitentă respingând cererea de restituire în natură a bunului și propunând

acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.

Prin contestația formulată, petentul a solicitat

anularea parțială a dispoziției nr. 1871/SR din 06 iunie 2005 și obligarea

Primarului Municipiului Galați la predarea în natură a suprafeței de 800 mp

teren situat în Galați, str. B. nr.11 (fost 35) colț cu str. T.

Prin decizia nr. 6090 din 26 septembrie 2007

pronunțată în finalizarea primului ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel. S-a apreciat că

este necesar a se stabili prin probe certe situația juridică a imobilului la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a se verifica dacă lucrările

edificate pe teren au fost autorizate, la ce dată, precum și dacă la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 trenul era liber sau dacă, dimpotrivă,

era afectat de detalii de sistematizare, respectiv dacă acestea sunt de

utilitate publică.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați a

pronunțat decizia ce face obiectul prezentului recurs, prin care a menținut

soluția de respingere a contestației formulate, considerând că terenul în

litigiu nu poate fi restituit în natură, așa cum solicită petentul.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a

făcut referire la două argumente și anume: „poziționarea terenului în discuție

și măsurile stabilite de municipalitate în Planul de Urbanism General”.

Or, prin decizia de casare pronunțată, instanța

de recurs a stabilit în sarcina Curții de Apel obligația de a verifica nu

poziționarea actuală a terenului în litigiu, ci situația juridică a bunului la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Dezlegarea dată de Înalta Curte sub aspectul necesității

determinării situației juridice a imobilului la data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, a verificării autorizării lucrărilor edificate pe teren și a

împrejurării dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul era

liber sau afectat de detalii de sistematizare, este ignorată de instanța de

apel în rejudecare.

Curtea de Apel Galați răspunde

îndrumărilor date de instanța de recurs printr-un unic considerent și anume:

încă înainte de data apariției Legii nr. 10/2001 s-a luat măsura modernizării

acestei intersecții. Acest considerent este fundamentat pe un două argumente:

prin Planul de Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000 s-a prevăzut

necesitatea efectuării unui studiu de specialitate pentru rezolvarea nodurilor

de circulație inclusiv în zona U.T.R. 4 situată la intersecția străzii B. cu T.

și succesiunea a actelor emise din care ar rezulta că, încă înainte de apariția

Legii nr. 10/2001, municipalitatea a decis modernizarea intersecției în care

este situat imobilul.

Însă, Planul de Urbanism General nr. 199 din 22

noiembrie 2000 la care face referire instanța de apel nu a fost depus la dosar,

iar actele ulterioare la care face trimitere instanța de apel și anume: HCL 47

din 01 martie 2001, HCL 461 din 20 decembrie 2002 și HCJ 304 din 30 iulie 2003

sunt ulterioare date intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, prin urmare,

nu pot constitui temei pentru determinarea situației terenului data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001 sub aspectul detaliilor de sistematizare, așa cum

s-a stabilit prin decizia pronunțată de instanța de recurs.

În plus, prin raportul de expertiză efectuat cu

ocazia rejudecării cauzei, expertul a concluzionat în sensul că nu au existat

detalii de sistematizare între anul 1998 (anul demolării clădirii) și anul

2003, că anul 2003 este anul începerii lucrărilor de optimizare a traficului

rutier efectuate în baza HCJ 46/2002.

Prin considerentele sale, instanța de apel s-a

oprit la o concluzie contrară celei rezultate din raportul de expertiză

efectuat, și anume aceea că încă înainte de apariția Legii nr. 10/2001,

municipalitatea a decis modernizarea intersecției în care este situat imobilul,

fără însă a arăta care sunt argumentele pentru care a apreciat că raportul de

expertiză trebuie înlăturat din ansamblul probator administrat în cauză.

Pe de altă parte, Curtea de Apel nu a răspuns

susținerilor apelantului-reclamant vizând nulitatea actelor emise de

autoritățile locale față de prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată

fără lămurirea deplină a situației de fapt, așa cum s-a dispus prin decizia

pronunțată de instanța de recurs, în temeiul unor probe care nu se regăsesc la

dosar și fără a răspunde motivat susținerilor formulate de părțile în litigiu.

În acesta condiții, în temeiul art.

312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Curți de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

B.M. împotriva deciziei nr. 78/A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2010