ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6090/2007

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: B.M. prin reprezentant a contestat dispoziția nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 emisă de primarul municipiului Galați prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul (teren) în suprafața de 800 mp situat în Galați, în cuantum de 939.147.674 lei vechi, solicitând anularea parțială a acesteia și obligarea pârâtului la predarea în natură a suprafeței de 800 mp teren și readucerea acestuia pe cheltuiala pârâtului la situația de la data notificării nr. 164/N/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că notificarea a fost promovată de mama sa B.E.H., ulterior decedată, care a cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în str. B. colț cu str. P.T., trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948 pentru naționalizarea industriei cinematografice fiind înscris sub numele de cinematograful L., imobil ce i-a aparținut conform actului dotal autentificat sub nr. 1421 din 26 martie 1926 de Tribunalul Brăila.

În anul 2000 clădirea cinematografului a fost demolată, iar prin hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 a Consiliului local al municipiului Galați acest organism a preluat în administrare terenul în suprafață de 559 mp aferent fostei clădiri a cinematografului D. Pârâtul a tergiversat soluționarea notificării nr. 164/N/2002 și a emis dispoziția atacată cu contestație numai după rămânerea definitivă a sentinței nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, secția civilă, prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziția/decizia motivată privind notificarea în discuție.

La data notificării și chiar la data emiterii dispoziției nr. 1871/2005, respectiv 6 iunie 2005, terenul în litigiu era liber, nefiind afectat de nici o lucrare de utilitate publică, iar cea existentă în prezent, o bretea de ocolire a semaforului aflat în intersecția străzilor B. și P.T., executându-se cu începere de la 12 iunie 2005 și fără existența unei hotărâri a Consiliului local al municipiului Galați și nici a autorizațiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991. Astfel fiind, reclamantul a învederat că era îndrituit la restituirea în natură a terenului în dispută cu obligarea pârâtului de a readuce terenul la situația din momentul anului 2002, pe cheltuiala acestuia.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 499 din 28 aprilie 2006 a respins ca nefondată acțiunea reținând în esență că prin HCL nr. 47 din 1 martie 2001 terenul de sub fostul cinematograf D. a trecut în proprietatea municipiului Galați și în administrarea Consiliului local al municipiului Galați. La data formulării notificării (anul 2002) în cauză erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală și respectiv Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în raport de care, restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută prin Legea nr. nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea investită cu soluționarea notificării nu achiesa la această modalitate de măsură reparatorie.

Astfel conform art. 1 din Legea nr. 213/1998 statul sau unitățile administrativ teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, iar potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001, consiliul local administrează bunurile din domeniul public și privat al orașului. În acest context nu avea relevanță faptul că la data notificării terenul în litigiu nu era afectat de detaliile de sistematizare existente în prezent, iar eventuala inexistență a tuturor avizelor pentru executarea acelor lucrări excede acest litigiu. Mai mult, Consiliul local al municipiului Galați a adoptat Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 prin care a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru zona aflată la intersecția străzii B. cu P.T., în vederea optimizării circulației rutiere, iar lucrarea a fost pusă în aplicare, astfel că nu erau incidente nici dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Expertiza tehnică efectuată în cauză atesta că terenul solicitat este ocupat de trotuare și pastilă, 195,64 mp, spații verzi – 283,63 mp, spațiu constituit C.M. și V. – 1,64 mp, parcare și spațiu carosabil – 382,40 mp și prin urmare nu putea fi restituit în natură. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 303/A din 14 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinței nr. 499 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă. Instanța de apel însușindu-și argumentele sentinței tribunalului a reținut și că lucrarea de optimizare a circulației rutiere, str. B. colț cu str. T., a fost declarată de utilitate publică de interes local, luându-se măsura exproprierii și a altei proprietăți în zonă.

În contra menționatei decizii a declarat recurs B.M., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că au fost încălcate dispozițiile art. 261 pct. 1 și 7 C. proc. civ. întrucât în practicaua deciziei nu a fost consemnat un aspect esențial în soluționarea cauzei și anume faptul că la data notificării, terenul în dispută era liber, fără detalii de sistematizare așa cum rezultă atât din HCL nr. 135 din 12 noiembrie 1998 a Consiliului local Galați prin care s-a aprobat demolarea cinematografului D., cât și din HCL nr. 47 din 1 martie 2001 prin care s-a aprobat trecerea terenului în administrarea Consiliului local al municipiului Galați.

Ulterior depunerii notificării, Consiliul local al municipiului Galați prin hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 a aprobat Planul urbanistic de detaliu, iar prin Hotărârea nr. 304 din 30 iulie 2003 Consiliul județean Galați a declarat de utilitate publică lucrarea privind „optimizarea circulației rutiere str. B. colț cu str. T.”. Alte acte administrative care să vizeze și terenul în litigiu nu au mai fost emise. Așadar, pentru menționatul teren nu a fost emisă o hotărâre de guvern prin care să fi fost inclus în domeniul public de interes local după cum nu au fost prezentate autorizații de construire pentru lucrările edificate pe teren. Față de această situație de fapt în speță erau aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie, în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 în capitolul I pct. 1 lit. f) statuează că „măsurile reparatorii prevăzute de lege, prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia”. În acest context, situația din speță este acoperită de prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și normele metodologice referitoare la acest articol care instituie o serie de reguli și anume indisponibilizarea imobilelor restituibile operează începând cu data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară și are ca scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură a respectivelor bunuri; regula restituirii în natură este obligatorie; sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste imobile prevederile Legii nr. 213/1998.

Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai era permisă nici îndeplinirea de proceduri de declarare a utilității publice, având în vedere rațiunea și scopul Legii nr. 10/2001 ca lege reparatorie. Recurentul a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 pe motiv că nu a fost chemat de unitatea deținătoare pentru a-și susține notificarea cum și a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul de a beneficia de un proces echitabil. A mai învederat că așa zisele lucrări de optimizare a circulației au fost efectuate fără autorizație de construcție și fără avizele necesare. Recursul este fondat pentru motivele ce succed.

Din dosar a rezultat că prin actul dotal nr. 1421 din 26 martie 1926 autentificat de Tribunalul Brăila și transcris sub nr. 2650 din 26 iulie 1926 K.F. a constituit dota fiicei sale H.F. la trecerea sa în căsătorie cu M.B., între alte bunuri și imobilul situat în Galați, cu toate construcțiile și îmbunătățirile existente pe el și pe care transmițătorul îl stăpânea în baza actului de cumpărare autentificat de Tribunalul Covurlui sub nr. 2813/1925 și transcris sub nr. 257/1925 la același tribunal (f. 20 și 22 – 23 dos. nr. 1830/c/2005). Imobilul în discuție a avut destinația de cinematograf și a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 303/1948, de naționalizare. A funcționat ca cinematograf până în anul 1987 și a fost demolat în baza autorizației nr. 148 din 22 noiembrie 2000 și a certificatului de urbanism nr. 199 din 22 noiembrie 2000 emise de Primăria municipiului Galați.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 terenul aferent fostei clădiri a cinematografului D. a trecut în administrarea Consiliului local al municipiului Galați (36 dos. nr. 1830/c/2005). Prin notificarea nr. 164/N/2002 H.E.B. s-a adresat Primăriei municipiului Galați solicitând restituirea în natură a terenului de 800 mp situat în Galați, și prin echivalent a construcției demolate (f. 24 dos. nr. 1830/C/2005). Demersurile H.E.B. întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 au fost continuate după decesul acesteia de fiul său, reclamantul din dosar. În acest sens, prin sentința nr. 942 din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă Primăria municipiului Galați a fost obligată la cererea reclamantului M.B.

să emită decizia/dispoziția motivată conform Legii nr. 10/2001 la notificarea nr. 164/N/2002 (f. 5 – 6 dos. nr. 1830/C/2005). Ulterior, prin dispoziția nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 Primarul municipiului Galați a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului (teren) imposibil de restituit în natură, situat în Galați, suma de 939.147.674 lei, în limita căreia beneficiarul va primi titluri de valoare nominală sau acțiuni (f. 4 dos. nr. 1830/C/2005). În considerentele dispoziției s-a reținut că imobilul era afectat de utilități publice și se încadra în prevederile art. 1 alin. (2) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește construcția demolată a fost declinată competența în favoarea R.A.D.E.F.

Galați. La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 emisă de Consiliul local al municipiului Galați prin care a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru zona intersecția str. B. cu P.T. UTR 4 în vederea optimizării circulației rutiere (f. 21 dos. nr. 1830/C/2005). De asemenea, s-a depus și Hotărârea nr. 304 din 30 iulie 2003 a Consiliului local al municipiului Galați prin care s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Optimizarea circulației rutiere, str. B. colț cu str. T.” în vederea exproprierii imobilului din str. Brăilei nr. 11 proprietatea lui C.I. (f. 25 dos. nr. 1830/C/2005).

Expertiza tehnică efectuată în cauză a procedat la identificarea terenului în litigiu și a stabilit că solicitarea acestuia prin notificare s-a făcut înainte de începerea lucrărilor de „optimizarea circulației rutiere de la intersecția str. B. cu str. T. și că restituirea în natură era posibilă și în prezent cu excepția spațiilor construite de 1,64 mp (f. 79 dos. nr. 1830/C/2005). În raport de aceste probe instanța de fond a considerat că în cauză erau aplicabile Legile nr. 215/2001 și respectiv nr. 213/1998 iar restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea deținătoare nu achiesează la această modalitate și din această perspectivă era irelevantă cauzei situația terenului la data notificării.

În acest context, instanța de apel a decis că în speță nu erau incidente nici dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Or, potrivit art. 9 (1) din Legea nr. 10/2001 , imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 atât cele aprobate prin H.G. nr. 498/2003 cât și cele aprobate prin H.G. nr. 250/2007, referindu-se la sintagma „indiferent în posesia cui se află în prezent” au evidențiat că aceasta are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes indiferent de calitatea deținătorului, și pe de altă parte aceea de a stabili momentul în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii.

Din această perspectivă, împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul în litigiu se afla în administrarea Consiliului local al municipiului Galați conform art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale este nesemnificativ cauzei, dispozițiile Legii nr. 10/2001 fiindu-i aplicabile cât timp incidența legii este stabilită erga omnes . Pe de altă parte, prelevanța restituirii în natură a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 se apreciază în raport de momentul intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001 și trebuie raportată la art. 52 alin. (1) din lege care înlătură de la aplicare orice alte prevederi contrare, care tind să indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.

În acest context, în cauză, era necesar a se stabili prin probe certe situația juridică a imobilului în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Astfel, eventuala apartenență la domeniul public de interes local a terenului în dispută trebuia determinată în raport de îndeplinirea formalităților legale, respectiv existența unei hotărâri date de Guvernul României în acest sens, probă ce însă nu a fost administrată în cauză. Pe de altă parte, față de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, era necesar a se verifica și dacă lucrările edificate pe terenul în discuție au fost autorizate și la ce dată, precum și dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul era liber sau dimpotrivă era afectat de detalii de sistematizare și respectiv dacă acestea sunt de utilitate publică, sens în care se impune completarea expertizei tehnice.

Din cele expuse rezultă că în cauză situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, pentru a permite o corectă aplicare a legii, astfel că recursul urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 303 A din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.