ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9418/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.M. a chemat în

judecată Primăria municipiului Galați și a solicitat ca, sub sancțiunea unor

daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe fiecare zi întârziere, să emită

decizia de restituire în natură a terenului în suprafață de 800 mp situat în

Galați.

În motivarea acțiunii se arată că pe

terenul în litigiul a existat un cinematograf ce a aparținut mamei sale H.B.E. Imobilul

a fost preluat de stat în anul 1948. În anul 2001 construcția a fost demolată.

După apariția Legii nr. 10/2001 mama sa a formulat notificare legală pentru

restituirea terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcții, dar nu a

primit nici un răspuns.

Tribunalul Galați, prin sentința

civilă nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a admis acțiunea promovată în baza Legii

nr. 10/2001 de către reclamant și a obligat Primăria municipiului Galați să

emită decizie conform Legii nr. 10/2001 la notificarea reclamantului.

Reclamantul a formulat apel. A

susținut că instanța nu a sancționat pârâta pentru că nu a emis dispoziția la

notificare, și nu a răspuns la solicitarea expresă de a restitui în natură

terenul.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 407 din 16 martie 2005 a respins apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel a reținut că deși

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură a

terenului, față de modalitatea în care apelantul reclamant a înțeles să

prezinte dovezile pentru cererea de restituire în natură a terenului, nu poate

dispune în sensul respingerii cererii, întrucât ar echivala cu înrăutățire a

situației apelantului în propria-i cale de atac.

Drept consecință, nu se poate nici

dispune cu privire la obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, ca

mijloc de sancțiune. De altfel, unele acte doveditoare nu au fost depuse odată

cu notificarea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că prin

hotărârile instanțelor s-a ajuns la pronunțarea unei soluții lipsite de

finalitate. Prin acțiune s-a solicitat emiterea unei dispoziții de restituire

în natură a unui teren sub sancțiunea plății unor daune cominatorii. Asupra

acestei acțiuni instanța de fond nu s-a pronunțat și nici instanța de apel.

Recursul se privește ca nefondat.

Instanța de apel a aplicat corect

prevederile art. 296, teza doi, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea

în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.

Or, în această situație instanța,

prin hotărârea recurată, nu putea acorda daune cominatorii, ca sancțiune civilă,

și nu ca daune interese în folosul reclamantului raportat la valoarea

prejudiciului, atâta timp cât motivul menținerii hotărârii de fond era

respectarea principiului enunțat de art. 296 teza doi C. proc. civ.

Pentru aceleași motive nici instanța

de recurs nu poate casa hotărârile. Prevederile art. 296 C. proc. civ. sunt

aplicabile și în instanța de recurs, conform art. 316 C. proc. civ.

Pe parcursul soluționării

recursului, intimata-pârâtă a prezentat copia Dispoziției nr. 1871/SR din 6

iunie 2005 prin care a fost soluționată notificarea depusă de autoarea

reclamantului. Acesta a contestat dispoziția la Tribunalul Galați, litigiul

fiind în curs de soluționare.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 407/A din 16 martie 2005 a

Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.