ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10290/2009

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin decizia nr. 2505 din 5 martie

2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul declarat de Orașul Sinaia și de primarul

orașului Sinaia împotriva deciziei civile nr. 66 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, pe care a casat-o în parte, a admis apelul declarat de aceiași pârâți

împotriva sentinței civile nr. 1229 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, a schimbat în parte sentința și a respins și cererea privind restituirea

în natură a suprafețelor de teren – spații verzi, identificate prin raportul de

expertiză topo, notate cu indicativele Sp 1 în suprafață de 939 mp, SpV2 în

suprafață de 109 mp și SpV5 în suprafață de 136 mp, menținând restul dispozițiilor

deciziei și sentinței.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte a

respins recursul declarat de intervenientul D.I.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a reținut că sintagma „amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale” din art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 are

în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi

nevoilor comunității, dotări edilitare subterane, amenajări de spații verzi,

parcuri, grădini publice, piețe pietonale, ș.a.

Or, în speță, suprafețele de teren

anterior menționate au destinația de utilitate publică, fiind spații verzi,

chiar dacă o parte dintre ele sunt situate în incinta școlii generale.

În atare situație, în mod greșit s-a

dispus restituirea lor în natură prin încălcarea art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au

formulat contestație în anulare reclamanții O.G.A., O.M.E., O.M.E.R. și O.R.,

invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației se susțin

următoarele:

Hotărârea este rezultatul unei erori

materiale cu privire la zona în care se află spațiul, având indicativul SpV1 în

suprafață de 939 mp.

Astfel, chiar din citatul extras al

hotărârii a rezultat că Înalta Curte a considerat terenul SpV1 ca fiind spațiu verde

de utilitate publică, așa cum este definit prin art. 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, aflat în afara incintei Școlii Generale „George Enescu”.

Această apreciere a instanței este

rezultatul unei erori materiale, eroare esențială de care a depins soluția

pronunțată cu privire la acest lot de teren.

În fapt, este vorba de un teren

înierbat din incinta curții școlii, care nu este folosit pentru activități

școlare și nici pentru agrementul publicului larg, fiind încadrat din punct de

vedere juridic în categoria terenurilor libere, restituibile în natură conform

Legii nr. 10/2001.

Recurenții contestatori au solicitat

admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursurilor și admiterea

apelului declarat de Orașul Sinaia și primarul Orașului Sinaia, cu schimbarea

în parte a sentinței Tribunalului Prahova referitor la spațiile notate cu

indicativele SpV2, SpV3,SpV4 și SpV5.

Intimații au depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

Contestația în anulare este,

într-adevăr, nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Deși invocă în drept dispozițiile

art. 318 teza I C. proc. civ., contestatorii sunt, în realitate nemulțumiți de

calificarea pe care a dat-o instanța de recurs noțiunii de utilitate publică

și, de aici, de concluzia instanței cu privire la legalitatea restituirii în

natură a unor suprafețe de teren ce au făcut obiectul litigiului.

Determinantă în soluția instanței de

recurs a fost destinația acestor suprafețe de teren în litigiu situate în

curtea școlii, și anume aceea de spații verzi.

Faptul că aceste suprafețe de teren

nu ar fi folosite pentru activități școlare și nici pentru agrementul

publicului larg reprezintă o apărare ce nu poate fi primită pe calea

contestației în anulare, deoarece nu privește o greșeală materială evidentă

care să poată fi remediată prin admiterea acestei căi extraordinare de atac.

Nefiind întrunite condițiile art. 318

teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatorii O.R., O.M.E., O.G.A. și O.M.E.R., împotriva

deciziei civile nr. 3505 din data de 5 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 decembrie 2009.