ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 3012 din 15 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererile de revizuire conexe formulate de A.E., A.I., A.M., A.N., B.A. și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1615 din 12 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Găiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 819 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că excepția absolută, peremptorie, a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1929 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei Găiești, a făcut obiect de analiză în demersul judiciar finalizat prin decizia nr. 819 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Dâmbovița.

Or, se arată, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, între care și aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă această excepție a fost ridicată, aceasta să nu se fi discutat. În cauză însă în cel de-al doilea proces prima hotărâre a fost invocată, instanța respingând excepția puterii de lucru judecat, situație în care, părțile nu mai pot reitera aceeași excepție, pe calea revizuirii, întrucât s-ar opune însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării dată excepției procesuale în discuție. Împotriva susmenționatei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.E., A.I.

și A.M., pârâți în cauză, au formulat contestație în anulare. În motivarea căii extraordinare de atac, fundamentată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) și art. 327 alin. (1) C. proc. civ., contestatorii susțin că instanța supremă nu a luat act de precizările făcute ulterior introducerii cererii de revizuire, în sensul că hotărârile potrivnice sunt sentința civilă nr. 1615/2006 a Judecătoriei Găiești și decizia nr. 1565/2004 a Curții de Apel Ploiești, situație în care dezlegarea dată acestei cereri este interpretată ca fiind rezultatul unei greșeli materiale. Contestația în anulare urmează a fi respinsă, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Ca atare, contestația în anulare specială, astfel cum a fost reglementată prin textul invocat ca temei al căi extraordinare de atac, poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de acest text, motivele acestuia neputând fi extinse prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor. În speță, contestatorii confundă semnificația sintagmei „greșeală materială” cu pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Or, contestația în anulare se înfățișează, în ipoteza analizată, ca o cale extraordinară de atac, de retractare, creată de legiuitor doar pentru remedierea unor greșeli materiale iar nu și pentru reformarea unor pretinse greșeli de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A.M., A.E., A.I., A.N. și B.A. împotriva deciziei nr. 3012 din 15 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.