ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4006/2010

Asupra cererii de revizuire de fată,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 4 mai 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 3814/1/2009 SC

G.T.C. SRL Pitești (în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat cerere de revizuire a

Deciziei civile nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești,

pronunțată în Dosarul nr. 9146/280/2007 și a Deciziei civile nr. 1021/ R din 15

septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 418/Civ./2002,

ambele fiind potrivnice sentinței civile nr. 6312 din 17 august 2001 a

Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul civil nr. 9596/2001, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. irevocabilă 140/ R din 25 ianuarie 2002 a

Tribunalului Argeș, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea celor

două decizii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererilor de revizuire,

s-a învederat că prin sentința civilă nr. 6312 din 17 august 2001 a

Judecătoriei Pitești, s-a admis contestația la executare formulată de SC G.T.C.

SRL, s-a dispus anularea formelor de executare efectuate în Dosarul nr.

2890/2001 privind evacuarea societății din imobilul situat în Pitești, pe care l-a

cumpărat și renovat; această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a

respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002,

pronunțată de Tribunalul Argeș.

În considerentele acestor hotărâri

judecătorești, s-a reținut că prin pactul comisoriu de gradul IV inserat în

actul adițional din 2001 la contractul de vânzare cumpărare din 6 octombrie

2000, nu s-a prevăzut în mod expres rezoluțiunea contractului fără chemarea în

judecată, astfel încât nu a intervenit de drept această sancțiune.

De asemenea, s-a reținut că nu

operează pactul comisoriu de gradul IV decât în situația în care debitorul ar

fi fost chemat în judecată pentru neplata sau întârzierea plății majorării de

preț.

În aceste condiții, instanțele au

stabilit că evacuarea societății s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu,

neexistând nicio hotărâre judecătorească prin care să se dispună evacuarea din

imobil, întrucât cele două contracte din 6 octombrie 2000 și nr. 505/2001 (act

adițional) investite cu formulă executorie nu constituie titluri executorii.

Societatea cumpărătoare (revizuenta) a

chemat în judecată, pe calea unei acțiuni separate pe vânzătoarea Ionescu

Marinela, pentru constatarea nulității clauzelor din actul adițional din 2001

privind majorarea prețului, cauza formând obiect al Dosarului nr. 6587/2001,

cerere respinsă prin Decizia civilă nr. 229 din 18 martie 2005 a Tribunalului

Argeș, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1021/ R din 15 septembrie

2005 a Curții de Apel Pitești.

În considerentele acestor două

hotărâri judecătorești, s-a reținut, contrar celor reținute anterior prin

sentința civilă nr. 6312/2001 că a operat pactul comisoriu expres de gradul IV,

cu consecința rezoluțiunii de drept a contractului de vânzare cumpărare.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri

judecătorești și după finalizarea procesului privind anularea actului adițional

la contractul de vânzare cumpărare, prin Decizia civilă nr. 259 din 19

februarie 2007 a Curții de Apel Craiova (unde a fost strămutat dosarul),

societatea cumpărătoare a achitat și diferența de preț de 20.000 dolari SUA și

penalitățile de întârziere, în total 26.000 dolari SUA, chitanțele de achitare fiind

depuse în original la B.E.J. F.E., însoțite de notificarea din 13 iulie 2007.

Prin sentința civilă nr. 3426 din 6

iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin Decizia civilă

nr. 219 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Pitești și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești (Dosar nr.

9146/280/2007), s-a respins acțiunea formulată de SC G.T.C. SRL Pitești, cu

motivarea că există autoritate de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr.

1021/ R din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Revizuenta susține, că față de cele

prezentate, hotărârile judecătorești sunt potrivnice, întrucât în dispozitivul

lor sunt cuprinse măsuri ce nu se pot aduce la îndeplinire.

S-a mai susținut că există contrarietate

și în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, prin urmare,

chiar dacă s-a respins acțiunea pe baza excepției autorității de lucru judecat.

Se conchide de către revizuenta că în

soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța nu apreciază care din hotărârile contradictorii este

justă, ci dispune anularea ultimelor hotărâri pronunțate cu încălcarea puterii

lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

S-au anexat cererii, hotărârile

judecătorești la care s-a făcut referire în motivarea cererii, iar Înalta Curte

a dispus atașarea dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești

pretins potrivnice.

La termenul de azi, în ședință

publică, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire

formulate împotriva Deciziei civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești și excepția inadmisibilității cererii, cu

privire la Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a aceleiași instanțe.

În evaluarea acestor excepții, Înalta

Curte constată că revizuenta s-a prevalat de ipoteza de revizuire reglementată

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat a sentinței civile nr. 6312 din 17 august 2001 a Judecătoriei

Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă 140/ R din 25 ianuarie 2002 a

Tribunalului Argeș, atât prin Decizia civilă nr. civile nr. 1021/ R din 15

septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cât și prin Decizia civilă

nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr.

9146/280/2007, cele din urmă decizii fiind potrivnice celei dintâi.

Ipoteza de revizuire în discuție

permite exercitarea acestei căi extraordinare de atac de retractare, pentru

cazul existenței unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane având aceeași calitate.

Pentru exercitarea ei însă, legea,

prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilește un termen

legal, imperativ (peremptoriu) și absolut și a cărui nerespectare atrage

decăderea părții din dreptul de a mai efectua actul de procedură, deci

pierderea dreptului procedural însuși.

Textul anterior invocat prevede că:

termenul de revizuire este de o lună și, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7,

curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, reclamată ca fiind potrivnică unei

hotărâri anterioare și a cărei putere de lucru judecat o încalcă.

Conform dispozițiilor art. 101 alin. (3)

și (4) din același cod, termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se

sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

Hotărârea a cărei autoritate de lucru

judecat se pretinde a fi fost încălcată (sentința civilă nr. 6312 a

Judecătoriei Pitești) a fost pronunțată la data de 17 august 2001 (care, fiind

dată într-o contestație la executare era definitivă, de la data pronunțării) și

a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002, iar

prima Decizie (nr. 1021/ R a Curții de Apel Pitești) a cărei anulare se cere

pentru încălcarea autorității de lucru judecat, a fost pronunțată la 15

septembrie 2005.

Așadar, revizuirea deciziei menționate

putea fi solicitată înăuntrul termenului legal de o lună, termen care s-a

împlinit la data de 15 octombrie 2005.

Cum prezenta cerere de revizuire a

fost promovată la data de 4 mai 2009, reiese cu evidență că termenul legal a

fost depășit, caz în care, Înalta Curte va dispune în sensul respingerii

cererii ca tardiv formulate, în aplicarea textelor anterior citate coroborate

cu dispozițiile art. 103 C. proc. civ.

Prin aceeași cerere, revizuenta a mai

solicitat și anularea Deciziei civile nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curții de

Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 9146/280/2007, pentru același motiv al

încălcării autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. nr. 6312 din 17

august 2001 a Judecătoriei Pitești.

Dacă în ce privește această cerere,

termenul legal imperativ este respectat, revizuirea urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă, potrivit celor ce succed.

Scopul reglementării cazului de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării

hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al

respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea

situației determinate de nesocotirea acestuia, cum corect susține și revizuenta.

Pentru a se statua asupra

admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre

hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul

cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla

identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost

pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al

doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau

chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Or, prin Decizia civilă nr. 669/ R din

2 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, astfel cum reiese din considerentele

acesteia, excepția autorității de lucru judecat a fost invocată drept critică

prin motivele de recurs și analizată de instanța ce a pronunțat decizia a cărei

anulare se solicită.

Referitor la această excepție,

instanța de recurs a apreciat ca nefondată noua excepție a autorității de lucru

judecat, invocată față de soluția pronunțată în contestația la executare

finalizată prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002 a Tribunalului

Argeș; instanța a arătat că excepția putea fi formulată în cauza finalizată

prin sentința civilă nr. 7464 din 28 septembrie 2001, definitivă prin Decizia nr.

299/2005 și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1021/2005.

Drept urmare, Înalta Curte constată că

cererea de revizuire este inadmisibilă față de neîndeplinirea condiției cu

privire la nediscutarea excepției autorității de lucru judecat în cauza în care

s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită.

Rațiunea acestei cerințe de

admisibilitate a cererii de revizuire este aceea de a se respecta puterea de

lucru judecat a deciziei pretins anulabile care a dezlegat chestiunea

autorității de lucru judecat, aceeași ce se încearcă a fi valorificată prin

promovarea cererii de față.

Se mai impune precizarea că indicarea

în considerentele Deciziei nr. 669/ R din 2 aprilie 2009, conform celor redate,

a posibilității și a momentului procesual adecvat pentru invocarea eficientă a

excepției puterii de lucru judecat, respectiv, în cauza finalizată prin Decizia

civilă nr. 1021/2005, (anterior respinsă ca tardivă), nu este echivalentul

recunoașterii posibilității formulării unei cereri de revizuire cu depășirea

termenului legal imperativ (împotriva Deciziei civile nr. 1021/2005), ci,

instanța în argumentarea soluției, a revelat defectuoasa apărare a revizuentei

în cauzele sale succesive.

Având în vedere aceste considerente, Înalta

Curte, în aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și art. 322

pct. 7 C. proc. civ., va dispune în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de

revizuire formulată de SC T.C.A. SRL (fostă SC G.T.C. SRL Pitești) împotriva Deciziei

civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de aceeași revizuentă, împotriva Deciziei civile nr. 669/ R

din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări Sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25

iunie 2010.