ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9062/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Reclamanții A.R.R. și B.C. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în sumă de 6.600 lei, reprezentând diferența între plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform „Planului Social” pe anul 2005-2008 anexat, plus indexarea sumelor cu dobânda legala de la data introducerii acțiunii 15 aprilie 2008 și până la achitarea integrala. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 158 din 13 februarie 2009, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC P. SA și a respins acțiunea formulată de reclamanții A.R.R.

și B.C. Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de atac, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Pitești, pe considerentul că pricina are ca obiect un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999, care, potrivit art. 72, este de competența instanței de la locul unde se află sediul unității. Totodată, pârâta a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. (2), ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 (C. muncii).

În motivarea acestei excepții, recurenta pârâtă a susținut că textul menționat ar fi contrar art. 1 alin. (4) – (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție deoarece: - pricina dedusă judecății are ca obiect un conflict de drepturi; - referitor la competența soluționării unor asemenea litigii, art. 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 284 din Legea nr. 53/2003 conțin reglementări diferite, indicând „instanța în a cărei circumscripție își are sediul unitatea” și, respectiv, „instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”; - ambele acte normative menționate sunt legi organice, deci au forță juridică egală; - Legea nr. 53/2003 enumera în art. 298 alin. (2) toate actele normative abrogate total sau parțial, adăugând la ultima liniuță că se abrogă „orice alte dispoziții contrare”; - dispoziția cuprinsă în art. 298 alin. (2) ultima liniuță constituie o abrogare generică indirectă; - o asemenea abrogare încalcă prevederile art. 62 – art. 63 din Legea nr. 24/2000 (care impun determinarea expresă a dispozițiilor normative abrogate, prin menționarea tuturor datelor de identificare), precum și principiul efectivității juridice, dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența C.E.D.O.

și a Curții Constituționale. Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 25 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că aspectele invocate de autorul excepției pun în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun, deci țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că textul criticat ar fi neconstituțional pentru aceleași argumentele ca și cele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece toate aspectele invocate de recurentă în susținerea excepției de neconstituționalitate țin, într-adevăr, de interpretarea și aplicarea legii, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Pitești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC P. SA împotriva încheierii din data de 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.