ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1992/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

184 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâta SNP P. SA; a obligat pârâta să

plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând prima de Paști

aferent anului 2007, calculată în raport de salariul de bază mediu pe unitatea

angajatoare, potrivit dispozițiilor art. 168 din CCM, sumă actualizată potrivit

indicelui de inflație la momentul plății efective și a respins cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, pârâta S.N.P. P. S.A. București a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 6 mai

2009, recurenta-pârât a invocat excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii cu normele

fundamentale edictate în Constituția României în art. 21 pct. 1, 2 și 3, art. 53

și 124 precum și prevederile art. 6 al C.E.D.O.

Prin încheierea de

ședință din data de 27 mai 2009, Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie a respins cererea de înaintare a excepției către Curtea

Constituțională formulată de pârâta S.C. P. S.A. București.

Împotriva acestei

încheieri, a declarat recurs pârâta S.C. P. S.A. București.

Prin încheierea de

ședință din data de 20 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata recursului

declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 27 mai 2009 a Curții de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre

părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La

data de 15 decembrie 2010

,

Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din

20 noiembrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără

să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 decembrie 2010,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de pârâta SC P. SA

împotriva încheierii de

ședință din data de 27 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2011.