ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1889/2011

Asupra recursului

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1643 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă

cererea reclamantei G.G. de obligare a pârâtei SC P. SA, la plata drepturilor

salariale, prevăzute de art. 168 alin. (1) din C.C.M.U., pe perioada 2005-2007.

Împotriva sentinței

civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. La termenul din 24 martie 2009, în ședință publică,

recurenta-pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

286, 287 și 288 C. muncii, ale art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999 privind

soluționarea conflictelor de muncă și art. 164 C. proc. civ., solicitând instanței

suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea

excepției invocate.

Prin încheierea din

15 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,

formulată de pârâtă.

Împotriva încheierii

din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declarat recurs pârâta, la data de 16 aprilie 2009,

criticând-o ca fiind nelegală.

Prin încheierea de

ședință din data de 17 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție

Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală a

suspendat judecata cererii de recurs formulată de pârâta SC P. SA București –

Membru O.M.V. Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în

temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea

cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

La

data de

5

ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici

un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe

temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul

din 9 octombrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an

fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății

recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 17 decembrie 2010,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâtul SC P. SA membru O.M.V. Grup împotriva încheierii

de ședință din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.