ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5628 din 27 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis acțiunea formulată de petentul B.C. în

contradictoriu cu intimata SC P. SA și s-a dispus obligarea intimatei să

plătească petentei drepturile bănești reprezentând contravaloarea a 5 salarii

medii nete pe unitate cuvenite conform C.C.M. și neacordate la desfacerea

contractului de muncă.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs,

criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar la

termenul de la 30 martie 2009, a fost invocată de către recurentă excepția de

neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima

liniuță din Legea nr. 53/2003.

Prin încheierea de ședință de la 30 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-a respins,

cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2)

ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 și s-a acordat termen de fond la 25 mai

2009.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

pârâta.

Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin.

(l) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns

niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 12 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că

este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (l) C. proc. civ., orice

cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în

materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie

civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi

rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să

fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp

de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării

cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat

în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după

suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc.

civ., măsură dispusă la termenul din 19 octombrie 2009, părțile au lăsat să

treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că,

până la data de 12 noiembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare,

calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au

înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării

judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor

perimării, prevăzute de art. 248 alin. (l) C. proc. civ., constatând, totodată,

că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că,

potrivit art. 252 alin. (l) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din

oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de

recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA

împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2011.