ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7025/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7025/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7
decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, și precizată,
reclamanta B.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SA
București și SC R.T.N. SA, anularea Deciziei de concediere nr. 511/2010
(capătul 1 de cerere), repunerea părților în situația anterioară (capătul 2),
obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,
majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu
plata taxelor, a contribuțiilor aferente până la data reintegrării efective,
efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, plata drepturilor
salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea în bani a
zilelor de concediu neefectuate și plata drepturilor salariale compensatorii
(capătul 3), restituirea reținerilor din drepturile salariale aferente unei
pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4), plata tuturor
drepturilor de natură salarială derivate din contractul de cesiune a dreptului
de autor (capătul 5), precum și plata sporului de 5% potrivit contractului
colectiv de muncă pe ramură (capătul 6).
Prin Sentința civilă
nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11207/111/2011,
Tribunalul Bihor, secția civilă, a disjuns cauza față de capătul de cerere privind
pretențiile față de SC U.P. SRL referitoare la plata tuturor drepturilor de
natură salarială derivate din contractele de cesiune a dreptului de autor
(capătul 5 al cererii de chemare în judecată) și a declinat competența de
soluționare a cauzei sub acest aspect în favoarea Tribunalului București,
secția de proprietate intelectuală și drept de autor, în raport de dispozițiile
art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., întrucât acest capăt de cerere vizează
drepturi bănești derivate dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor.
Prin Sentința civilă
nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12086/111/2010,
Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis în parte contestația formulată de
contestatoarea B.T. în contradictoriu cu intimata SC R.T.N. SA. A dispus
desființarea Deciziei nr. 511 din 23 septembrie 2010 și reintegrarea
contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate. A fost
obligată intimata să plătească în favoarea acesteia drepturile salariale
indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat salariatul cu începere de la data încetării raportului de muncă și
până la reintegrarea pe funcția avută anterior, inclusiv plata taxelor,
impozitelor și a celorlalte contribuții datorate statului, precum și efectuarea
cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. A fost obligată intimata să
plătească în favoarea reclamantei 1.207,05 RON reprezentând drepturi salariale
restante. S-au respins restul pretențiilor formulate. Sentința a rămas definitivă
și irevocabilă prin nerecurare.
Prin Sentința civilă
nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunțată în Dosar nr. 73403/3/2011, Tribunalul
București, secția a V-a civilă, a disjuns, la rândul ei capetele de cerere
referitoare la contestația la decizia de concediere, repunerea părților în
situația anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reținerilor din
drepturile salariale, plata sporului de 5% și a respins capătul 5 de cerere
privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune drepturi de autor
din 1 ianuarie 2010, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P.
SRL. A admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de
cerere disjunse, constatându-se ivit un conflict de competență. Asupra
excepției de necompetență, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (1)
și (2) C. muncii, instanța competentă să soluționeze capetele de cerere
disjunse ce au ca obiect drepturi bănești este instanța de la domiciliul
reclamantei (municipiul Oradea), respectiv Tribunalul Bihor.
Prin încheierea din
26 iulie 2012, această instanță a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea
dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la
conflictul negativ de competență, cu soluționarea căruia a fost investită
această instanță, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul negativ de
competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două
sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente
să judece aceeași pricină.
Din interpretarea
acestui text legal, rezultă că, pentru existența conflictului negativ de
competență, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe
două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; instanțele să se fi
declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de
competență să fie reciproce; cel puțin una dintre aceste instanțe să fie
competentă să soluționeze cererea respectivă.
Or, în prezentul
litigiu, nu se pune problema a două instanțe sesizate cu aceeași pricină,
întrucât, prin Sentința civilă nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunțată în
Dosarul nr. 11207/111/2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a disjuns cauza
față de capătul de cerere privind pretențiile față de SC U.P. SRL referitoare
la plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractele de
cesiune a dreptului de autor (capătul 5 al cererii de chemare în judecată) și a
declinat competența de soluționare a cauzei sub acest aspect în favoarea
Tribunalului București, iar asupra celorlalte capete de cerere referitoare la
drepturile bănești ce rezultau din contract individual de muncă s-a pronunțat
prin Sentința civilă nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul
nr. 12086/111/2010, definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Învestit prin
declinare, sub acest aspect, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin
Sentința civilă nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunțată în Dosar nr. 73403/3/2011,
a soluționat capătul 5 de cerere privind plata drepturilor ce decurg din
contractul de cesiune drepturi de autor din 1 ianuarie 2010, formulat de
reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P. SRL, în sensul respingerii sale.
Din eroare, prin
aceeași sentință, Tribunalul București a dispus disjungerea capetelor de cerere
referitoare la contestația la decizia de concediere, repunerea părților în
situația anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reținerilor din
drepturile salariale, plata sporului de 5%. A admis excepția necompetenței
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de cerere disjunse, constatându-se
ivit un conflict de competență, ignorând faptul că Tribunalul Bihor a admis excepția
de necompetență materială numai cu privire la capătul 5 al cererii, iar pe
celelalte a reținut cauza spre soluționare.
Prin urmare, demersul
judiciar inițiat de reclamantă a fost soluționat pe fond sub toate capetele
sale de cerere: Tribunalul Bihor s-a pronunțat asupra anulării Deciziei de
concediere nr. 511/2010 (capătul 1 de cerere), repunerea părților în situația
anterioară (capătul 2), obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale
cu salariile indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de
care ar fi beneficiat, cu plata taxelor, a contribuțiilor aferente până la data
reintegrării efective, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă,
plata drepturilor salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea
în bani a zilelor de concediu neefectuate și plata drepturilor salariale
compensatorii (capătul 3), restituirea reținerilor din drepturile salariale
aferente unei pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4),
precum și plata sporului de 5% potrivit contractului colectiv de muncă pe
ramură (capătul 6); iar Tribunalul București a respins capătul de cerere
privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune a dreptului de
autor (capătul 5).
În acest context
procesual, Tribunalul București nu mai putea constata conflictul negativ de
competență, nefiind întrunite cerințele legale pentru existența acestuia.
Pentru considerentele
expuse, constatând inexistenta unui veritabil conflict negativ de competență,
Înalta Curte va respinge sesizarea Tribunalului București, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge sesizarea
Tribunalului București, secția a V-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS