ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7025/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, și precizată, reclamanta B.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SA București și SC R.T.N.

SA, anularea Deciziei de concediere nr. 511/2010 (capătul 1 de cerere), repunerea părților în situația anterioară (capătul 2), obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu plata taxelor, a contribuțiilor aferente până la data reintegrării efective, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, plata drepturilor salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate și plata drepturilor salariale compensatorii (capătul 3), restituirea reținerilor din drepturile salariale aferente unei pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4), plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractul de cesiune a dreptului de autor (capătul 5), precum și plata sporului de 5% potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură (capătul 6). Prin Sentința civilă nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11207/111/2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a disjuns cauza față de capătul de cerere privind pretențiile față de SC U.P.

SRL referitoare la plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractele de cesiune a dreptului de autor (capătul 5 al cererii de chemare în judecată) și a declinat competența de soluționare a cauzei sub acest aspect în favoarea Tribunalului București, secția de proprietate intelectuală și drept de autor, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., întrucât acest capăt de cerere vizează drepturi bănești derivate dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor. Prin Sentința civilă nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12086/111/2010, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea B.T. în contradictoriu cu intimata SC R.T.N.

SA. A dispus desființarea Deciziei nr. 511 din 23 septembrie 2010 și reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate. A fost obligată intimata să plătească în favoarea acesteia drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea pe funcția avută anterior, inclusiv plata taxelor, impozitelor și a celorlalte contribuții datorate statului, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. A fost obligată intimata să plătească în favoarea reclamantei 1.207,05 RON reprezentând drepturi salariale restante. S-au respins restul pretențiilor formulate.

Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Prin Sentința civilă nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunțată în Dosar nr. 73403/3/2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a disjuns, la rândul ei capetele de cerere referitoare la contestația la decizia de concediere, repunerea părților în situația anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reținerilor din drepturile salariale, plata sporului de 5% și a respins capătul 5 de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune drepturi de autor din 1 ianuarie 2010, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P. SRL. A admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de cerere disjunse, constatându-se ivit un conflict de competență.

Asupra excepției de necompetență, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii, instanța competentă să soluționeze capetele de cerere disjunse ce au ca obiect drepturi bănești este instanța de la domiciliul reclamantei (municipiul Oradea), respectiv Tribunalul Bihor. Prin încheierea din 26 iulie 2012, această instanță a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție. Referitor la conflictul negativ de competență, cu soluționarea căruia a fost investită această instanță, Înalta Curte constată următoarele: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existența conflictului negativ de competență, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce; cel puțin una dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă. Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema a două instanțe sesizate cu aceeași pricină, întrucât, prin Sentința civilă nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11207/111/2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a disjuns cauza față de capătul de cerere privind pretențiile față de SC U.P.

SRL referitoare la plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractele de cesiune a dreptului de autor (capătul 5 al cererii de chemare în judecată) și a declinat competența de soluționare a cauzei sub acest aspect în favoarea Tribunalului București, iar asupra celorlalte capete de cerere referitoare la drepturile bănești ce rezultau din contract individual de muncă s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12086/111/2010, definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Învestit prin declinare, sub acest aspect, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunțată în Dosar nr. 73403/3/2011, a soluționat capătul 5 de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune drepturi de autor din 1 ianuarie 2010, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P.

SRL, în sensul respingerii sale. Din eroare, prin aceeași sentință, Tribunalul București a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la contestația la decizia de concediere, repunerea părților în situația anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reținerilor din drepturile salariale, plata sporului de 5%. A admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de cerere disjunse, constatându-se ivit un conflict de competență, ignorând faptul că Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială numai cu privire la capătul 5 al cererii, iar pe celelalte a reținut cauza spre soluționare.

Prin urmare, demersul judiciar inițiat de reclamantă a fost soluționat pe fond sub toate capetele sale de cerere: Tribunalul Bihor s-a pronunțat asupra anulării Deciziei de concediere nr. 511/2010 (capătul 1 de cerere), repunerea părților în situația anterioară (capătul 2), obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu plata taxelor, a contribuțiilor aferente până la data reintegrării efective, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, plata drepturilor salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate și plata drepturilor salariale compensatorii (capătul 3), restituirea reținerilor din drepturile salariale aferente unei pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4), precum și plata sporului de 5% potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură (capătul 6); iar Tribunalul București a respins capătul de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune a dreptului de autor (capătul 5). În acest context procesual, Tribunalul București nu mai putea constata conflictul negativ de competență, nefiind întrunite cerințele legale pentru existența acestuia.

Pentru considerentele expuse, constatând inexistenta unui veritabil conflict negativ de competență, Înalta Curte va respinge sesizarea Tribunalului București, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea Tribunalului București, secția a V-a civilă, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS