ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9846/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 4 noiembrie 2008, reclamanții N.F., M.D., F.G., A.S.E., M.I., R.V.M. și R.M.A. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paște și Crăciun aferente perioadelor 2005-2007, reactualizate cu indicele de inflație. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 244 din 2 februarie 2009, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților suplimentările salariale corespunzătoare primelor de Crăciun și Paște, actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă, precum și 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de atac, a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 286-288 C. muncii, art. 74-75 și art. 76 din Legea nr. 168/1999 și art. 164 C. proc. civ.

În motivarea acestei excepții recurenta pârâtă a susținut că textele menționate ar fi contrare art. 11 alin. (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 și art. 53 alin. (1) din Constituție, art. 6 pct. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului deoarece: - prin formalismul excesiv și inacceptabil de rigid în care sunt redactate afectează grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute angajatului și angajatorului și restrâng nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, punându-l într-o situație de inferioritate față de angajat; - lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor, fără să impună luarea acestei măsuri în condițiile în care este cert că aplicarea ei va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a justiției, o economie de timp și cheltuieli, precum și la o judecată unitară.

Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 19 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. S-a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 deoarece textele contestate conțin dispoziții de procedură care nu au legătură cu soluționarea recursului. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. În motivarea recursului, recurenta a reiterat argumentele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textele la care se referă excepția de neconstituționalitate nu au nicio legătură cu motivele invocate de pârâtă în calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Ploiești. Pe cale de consecință, conform art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recurenta pârâta va fi obligată să plătească fiecăruia dintre intimații reclamanți câte 200 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de ședință de la 19 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimaților câte 200 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.