ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9056/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 noiembrie 2007, reclamanta Ș.M. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.380 lei, drepturi salariale cuvenite si neacordate, reprezentând suplimentari salariale de Paști si Crăciun, în cuantum de câte un salariu mediu pe unitate pentru decembrie 2004 și aprilie 2005, suplimentari salariale prevăzute de art. 168, alin 1 din contractul colectiv de muncă. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 1562 din 14 octombrie 2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligat-o pe pârâtă să achite reclamantei suplimentările salariale de Paști și de Crăciun pe perioada decembrie 2004 - aprilie 2005, în cuantum de câte un salariu mediu pe P. și la 200 lei cheltuieli de judecată.

Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de atac, a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Ploiești, pe considerentul că pricina are ca obiect un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999, litigiu care, potrivit art. 72, este de competența instanței de la locul unde se află sediul unității. Totodată, pârâta a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii. În motivarea acestei excepții, recurenta pârâtă a susținut că textele menționate ar fi contrare art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.

deoarece se caracterizează printr-un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator, precum, și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de inferioritate față de angajat. Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. S-a reținut că: - textele contestate conțin dispoziții de procedură care reglementează modalitatea de soluționare a conflictelor de muncă în fața primei instanțe, precum și posibilitatea conexării mai multor pricini aflate la aceleași instanță sau la instanțe deosebite, de același grad; - între motivele de recurs invocate de pârâtă și textele menționate nu există nicio legătură, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. În motivarea recursului, recurenta a susținut că textele criticate ar fi neconstituționale pentru aceleași argumente ca și cele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textele la care se referă excepția de neconstituționalitate nu au nicio legătură cu motivele invocate de pârâtă în calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA O.M.V. Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 12 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5noiembrie 2009.