ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9056/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 19 noiembrie 2007, reclamanta Ș.M. a chemat în

judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând

obligarea acesteia la plata

sumei de 2.380 lei, drepturi salariale

cuvenite si neacordate, reprezentând

suplimentari

salariale de Paști si Crăciun, în cuantum de câte un salariu mediu pe

unitate pentru decembrie 2004 și aprilie 2005,

suplimentari salariale prevăzute de

art. 168, alin 1 din contractul

colectiv de muncă.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin

sentința nr. 1562 din 14 octombrie

2008, a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a

admis acțiunea, obligat-o pe pârâtă să achite

reclamantei suplimentările salariale de

Paști și de Crăciun pe perioada

decembrie 2004 - aprilie 2005, în cuantum de câte un salariu mediu pe P. și la

200 lei cheltuieli de judecată.

Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de

atac, a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Ploiești, pe

considerentul că pricina are ca obiect un conflict de drepturi în sensul art. 67

din Legea nr. 168/1999, litigiu care, potrivit art. 72, este de competența

instanței de la locul unde se află sediul unității.

Totodată, pârâta a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 298

alin. (2) ultima liniuță C. muncii.

În motivarea acestei excepții, recurenta pârâtă a susținut că textele

menționate ar fi contrare art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și

art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. deoarece

se caracterizează printr-un formalism excesiv, de natură să afecteze grav

efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat,

cât și pentru angajator, precum, și să restrângă nejustificat dreptul la apărare

al angajatorului, care este pus într-o situație de inferioritate față de

angajat.

Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

S-a reținut că:

- textele contestate conțin dispoziții de procedură care reglementează

modalitatea de soluționare a conflictelor de muncă în fața primei instanțe,

precum și posibilitatea conexării mai multor pricini aflate la aceleași

instanță sau la instanțe deosebite, de același grad;

- între motivele de recurs invocate de pârâtă și textele menționate nu

există nicio legătură, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute

de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei

încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea

dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea

excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că textele criticate ar

fi neconstituționale pentru aceleași argumente ca și cele expuse în cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca

atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textele la care se

referă excepția de neconstituționalitate nu au nicio legătură cu motivele

invocate de pârâtă în calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei

instanțe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA O.M.V. Grup,

împotriva încheierii de ședință din data de 12 mai 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5noiembrie 2009.