ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9489/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 30 septembrie 2008, reclamanții B.C.F., G.I.C., V.C.F., R.I.I., D.M.G., D.N.V.V., C.A.I., D.V.E., S.V.C., S.S.I., D.S.M., M.M.G., D.C.M., M.I.I., S.I.I.D., N.M.A., D.V.C.V., C.I.C., P.P.R., S.I.D., N.P.C., T.V.G., B.V.G., R.G.C., C.S.C., R.N.E. și C.E.C. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paște și Crăciun aferente perioadelor 2005-2007, reactualizate cu indicele de inflație. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 78 din 13 ianuarie 2009, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să achite reclamanților cele două suplimentări salariale, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, în funcție de perioada lucrată de fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.

Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de atac, a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Ploiești, pe considerentul că pricina are ca obiect un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999, litigiu care, potrivit art. 72, este de competența instanței de la locul unde se află sediul unității. Totodată, pârâta a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii). În motivarea acestei excepții recurenta pârâtă a susținut că textul menționat ar fi contrar art. 1 alin. (4)-(5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 din Constituție deoarece abrogă implicit orice dispoziție contrară (deci inclusiv art. 67 și art. 72 din Legea nr. 168/1999), iar o asemenea tehnică legislativă nu este prevăzută de Legea nr. 24/2000.

Curtea de Apel Ploiești-secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. S-a reținut că: - pentru soluționarea excepției de necompetență teritorială trebuie stabilit dacă Legea nr. 169/1999 mai este sau nu în vigoare; - problema menționată este legată de aplicarea normelor procedurale în timp, precum și de concursul dintre legea generală și legea specială, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională (învestită cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a aceluiași text) prin decizia nr. 254 din 24 februarie 2009. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că textul criticat ar fi neconstituțional pentru aceleași argumente ca și cele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul la care se referă excepția de neconstituționalitate nu are nicio legătură cu motivele invocate de pârâtă în calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de ședință din data de 12 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă . Obligă pe recurenta-pârâtă la plata a câte 600 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.