ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9489/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 30 septembrie 2008, reclamanții B.C.F.,

G.I.C., V.C.F., R.I.I., D.M.G., D.N.V.V., C.A.I., D.V.E., S.V.C., S.S.I., D.S.M.,

M.M.G., D.C.M., M.I.I., S.I.I.D., N.M.A., D.V.C.V., C.I.C., P.P.R., S.I.D., N.P.C.,

T.V.G., B.V.G., R.G.C., C.S.C., R.N.E. și C.E.C. au chemat în judecată pe

pârâta SC P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor

bănești cuvenite și neacordate, corespunzătoare suplimentărilor salariale de

Paște și Crăciun aferente perioadelor 2005-2007, reactualizate cu indicele de

inflație.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin

sentința nr. 78 din 13 ianuarie 2009, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă

să achite reclamanților cele două suplimentări salariale, calculate la nivelul

salariului de bază mediu pe societate, în funcție de perioada lucrată de

fiecare, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata

efectivă.

Pârâta a declarat recurs și, în cursul

soluționării acestei căi de atac, a invocat excepția necompetenței Curții de

Apel Ploiești, pe considerentul că pricina are ca obiect un conflict de

drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999, litigiu care, potrivit art.

72, este de competența instanței de la locul unde se află sediul unității.

Totodată, pârâta a ridicat excepția de

neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

(Codul Muncii).

În motivarea acestei excepții recurenta

pârâtă a susținut că textul menționat ar fi contrar art. 1 alin. (4)-(5), art.

73 alin. (3) lit. p) și art. 79 din Constituție deoarece abrogă implicit orice

dispoziție contrară (deci inclusiv art. 67 și art. 72 din Legea nr. 168/1999),

iar o asemenea tehnică legislativă nu este prevăzută de Legea nr. 24/2000.

Curtea de Apel Ploiești-secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

S-a reținut că:

- pentru soluționarea excepției de

necompetență teritorială trebuie stabilit dacă Legea nr. 169/1999 mai este sau

nu în vigoare;

- problema menționată este legată de

aplicarea normelor procedurale în timp, precum și de concursul dintre legea

generală și legea specială, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională

(învestită cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a aceluiași

text) prin decizia nr. 254 din 24 februarie 2009.

Pârâta a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții

Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios

constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că textul criticat ar fi neconstituțional pentru aceleași argumente ca

și cele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Recursul declarat în cauză este nefondat

și urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

deoarece textul la care se referă excepția de neconstituționalitate nu are

nicio legătură cu motivele invocate de pârâtă în calea de atac exercitată

împotriva hotărârii primei instanțe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel

Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P. SA împotriva încheierii de ședință din data de 12 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă .

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata

a câte 600 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2009.