ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7555/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Pentru sentința nr. 5893 din 24 septembrie 2008,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.V. împotriva

pârâtei SC P. SA.

Prima instanță a reținut, în

esență, că prin art. 168 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat pe

anul 2003, a fost menționată suplimentarea salarială reprezentând drepturi

salariale pentru sărbătorilor pascale și de Crăciun și că prevederea legală

enunțată a fost inserată și în clauzele aceluiași acord încheiat pentru anii

2004 – 2007.

S-a constatat astfel că

reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin cererea dedusă judecății,

perspectivă din care s-a reținut a fi neîntemeiate pretențiile solicitate cu acest

titlu.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamanta A.V., cale de atac soluționată prin Decizia nr. 1423/R

din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

A fost respinsă cererea de

sesizare a Curții Constituționale formulate de pârâta SC P. SA, privind

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 286, 287 și 288 C. muncii, a art. 74,

75 și 77 din Legea nr. 168/1999 și art. 164 C. proc. civ.

Recursul reclamantei a fost

admis, sentința primei instanțe casată iar cauza trimisă spre rejudecare la

aceeași instanță.

Instanța de recurs a

reținut, relativ la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, că

dispozițiile legale criticate a fi contrare normelor constituționale nu au

legătură cu soluționarea recursului dedus judecății, ceea ce împiedică

sesizarea Curții Constituționale.

Împotriva acestei hotărâri,

cu referire la modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate

invocată în recurs, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care a reiterat argumentele invocate în susținerea excepției, care

atrag nelegalitatea hotărârii atacate cu referire la aspectul menționat.

Referitor la calea de atac

dedusă judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 29 din Legea nr.

47/1992 “Curtea Constituțională se pronunță asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acestuia“.

Iar potrivit alin. 6 al aceleiași

norme legale “dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.

(1), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Încheierea poate fi atacată

numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare“.

Prin urmare, hotărârea

pronunțată în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate încorporată,

în cauză, în hotărârea atacată, este supusă căii de atac a recursului în

termenul legal menționat care este de 48 de ore de la pronunțare.

Fiind un termen de

procedură, modul său de calcul este determinat în mod expres de lege – art. 101

C. proc. civ. – sens în care art. 101 alin. (2) C. proc. civ. precizează că

termenele statornicite pe ore ,,încep să curgă de la miezul nopții următoare“.

Prin urmare, în calculul

termenului nu se va lua în considerare timpul scurs în ziua îndeplinirii

actului de procedură; termenul va începe să curgă de la ora 0 a zilei

următoare. În acest fel, părțile vor avea întotdeauna un termen mai lung cu

câteva ore decât acela expres determinat de lege.

Or, în speță, calculul

termenului de declarare a căii de atac dedusă judecății, a început să curgă de

la ora 0 a datei de 7 martie 2009 și a expirat la ora 0 a datei de 8 martie

2009.

Fiind exercitat la data de 9

martie 2009, deci în afara momentului de împlinire a termenului de exercitare a

căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și cum regula

instituită de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. (referitoare la modul de calcul

al termenului pe zile) nu este aplicabilă în cazul celui prevăzut pe ore, care

are reguli precis determinate (așa cum au fost ele sus enunțate), se constată

că prezenta cale de atac a fost declarată după expirarea termenului prevăzut de

lege.

Ca urmare, față de cele ce

preced și care fac de prisos analiza criticilor privind fondul recursului,

calea de atac dedusă judecății urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SA – membru O.M.V. GRUP împotriva Deciziei nr. 1423/ R din 6

martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

16

septembrie 2009

.