ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 278/CA din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a anulat Hotărârea nr. 318261 din 06 mai 2009 emisă de pârâtă, a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus obligarea pârâtei să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege începând cu 01 septembrie 2007. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Din analiza probelor administrate, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 8 aprilie 1944 în România, localitatea Cataloi, județul Tulcea, unde părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, comuna Turtucaia, județul Durostoru, în urma schimbului de populație dintre cele două țări în baza Tratatului semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, fapt dovedit prin ordinul de cazare provizorie din care rezultă că tatăl reclamantei, R.B.S., a sosit în România la 16 mai 1941, însoțit de 3 persoane, membrii familiei sale, urmând a se prezenta la Comisia locală din localitatea Cataloi, Județul Tulcea, în vederea cazării într-un imobil din localitate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea de apel a reținut că beneficiază de prevederile ordonanței nu numai cetățenii români care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, deoarece consecințele acestor persecuții au fost resimțite și de copiii născuți în perioada de refugiu a părinților strămutați. În consecință, Curtea de apel a reținut că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în septembrie 1940 și că s-a născut ulterior datei la care aceștia au fost strămutați, astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că în mod greșit Curtea de apel a acordat reclamantei drepturile reparatorii, întrucât acesta nu a făcut dovada persecuțiilor prevăzute de lege și nici nu avea cum să sufere persecuții din motive etnice, deoarece s-a născut în anul 1944 după schimbul de populație din România și Bulgaria care a avut loc în 1940, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare: „B eneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice”, fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002: „Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.” În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta s-a născut la data de 8 aprilie 1944 în România, în localitatea unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 8 aprilie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, G.I. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a depus la Casa județeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 278/CA din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.