ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt împotriva sentinței civile nr.447 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova –Secția de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt reprezentată de consilierul juridic V.C.S. și Societatea Agricolă „Avântul” Bărăști reprezentată de Președintele Asociației – M.G., lipsind intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Scornicești. Procedura completă. Consilierul juridic V.C.S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii arătând că reclamanta datorează accize întrucât nu a făcut dovada necomercializării alcoolului produs.

Reprezentantul Asociației Agricole „Avântul” a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului formulat , precizând că produsele din agricultură nu se impozitează și nu sunt purtătoare de accize în temeiul dispozițiilor OG nr.73/1999 și OG nr.27/2000.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 16 martie 2002, Societatea Agricolă „Avântul Bărăști Olt, a solicitat anularea deciziei nr.25 din 16 februarie 2000 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt; hotărârii nr.12 din 14 noiembrie 2000 pronunțate de Circumscripția Financiară Scornicești și procesul verbal nr.11510 din 3 noiembrie 2000, întocmit de organele de control ale acesteia din urmă, precum și exonerarea de plata sumei de 395.708.656 lei, reprezentând accize, majorări de întârziere la plata accizelor și taxă de timbru. In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că s-a înființat în temeiul Legii nr.36/1991 – membrii asociați fiind proprietarii terenurilor aduse în asociație iar produsele obținute reprezintă rezultatul muncii în asociației și le revin de drept - fiind greșit interpretate, „acte de comerț”.

Prin sentința civilă nr.447/20 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat reclamanta de plata accizelor reținute în sarcina sa. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta nu este producător, importator sau comerciant de alcool sau de băuturi alcoolice în sensul Legii nr.42/1993 – și ca atare nu datorează accize pentru echivalentul în țuică a prunelor recoltate. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Controlului Financiar de Stat Olt, susținând în esență că, instanța fondului nu a avut în vedere că accizele reprezintă taxe de consumație, iar plătitorii sunt agenții economici care produc, importă sau comercializează produsele supuse accizelor, inclusiv pentru cantitățile de produse acordate ca dividende sau ca plată în natură a acționarilor.

Recursul nu este fondat. In conformitate cu dispozițiile art.1 din OUG nr.27/2000, accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat de către agenții economici – persoane juridice, asociațiile familiale, persoane fizice autorizate, care produc, importă sau comercializează alcool, produse de tutun, produse petroliere, etc. Reclamanta, Asociația Agricolă „Avântul Bărăști” Olt, nu face parte din nici una din aceste categorii de persoane. Ea s-a constituit în temeiul Legii nr.36/1991 ca o societate de tip privat cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect de activitate exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate și care rămân proprietatea asociaților.

Potrivit aceleiași reglementări, societatea nu are caracter comercial ( art.1 alin.2). Astfel fiind este evident, că nu poate fi caracterizată drept un producător autorizat în sensul OUG nr.27/2000. Cu toate acestea organele fiscale de control au considerat că distribuirea către membrii asociați a unei cote din recolta de prune, transformată în țuică, reprezintă o plată în natură sau dividente – și este purtătoare de accize. Constatarea este evident greșită. Faptul că proprietarii terenurilor le muncesc în asociație și nu individual, nu înseamnă că aceasta îi transformă într-o societate comercială, unicul scop al înființării acestor asociații fiind de a obține economii sau beneficii din folosirea serviciilor și nicidecum de exploatarea capitalului pentru obținerea de dividende.

Că este așa rezultă și din faptul că legiuitorul a creat un regim preferențial – fiind scutiți de impozit și taxe pe terenuri și pe produsele obținute, indiferent de forma în care este muncit terenul. Astfel fiind transformarea produselor obținute de pe terenurile proprietate privată a membrilor asociați și distribuirea lor către aceștia în raport de suprafața de teren deținută – nu reprezintă un act de comerț și nici o plată în natură sau dividende, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr.27/2000. In raport de aceste considerente urmează a se aprecia drept legală și temeinică hotărârea Curții de Apel Craiova, și pe cale de consecință repinge ca nefondat recursul declarat de DGFPCFS Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt împotriva sentinței nr.447 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.