ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1347/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 martie

2002, Asociația Agricolă A.B. Olt a solicitat anularea deciziei nr. 25 din 16

februarie 2000, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Olt; hotărârii nr. 12 din 14 noiembrie 2000, pronunțată de

Circumscripția Financiară Scornicești și procesul-verbal nr. 11510 din 3

noiembrie 2000, întocmit de organele de control ale acesteia din urmă, precum

și exonerarea de plata sumei de 395.708.656 lei, reprezentând accize, majorări

de întârziere la plata accizelor și taxă de timbru.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că s-a înființat în temeiul Legii nr. 36/1991 – membrii

asociați fiind proprietarii terenurilor aduse în asociație, iar produsele

obținute reprezintă rezultatul muncii în asociație și le revin de drept, fiind

greșit interpretate drept „acte de comerț”.

Prin sentința civilă nr. 447 din 20

iunie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea, a anulat actele contestate

și a exonerat reclamanta de plata accizelor reținute în sarcina sa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta nu este producător, importator sau comerciant de alcool

sau de băuturi alcoolice, în sensul Legii nr. 42/1993 și ca atare, nu datorează

accize pentru echivalentul în țuică a prunelor recoltate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat Olt, susținând, în esență, că instanța fondului nu a avut în vedere că

accizele reprezintă taxe de consumație, iar plătitorii sunt agenții economici

care produc, importă sau comercializează produsele supuse accizelor, inclusiv

pentru cantitățile de produse acordate ca dividende sau ca plată în natură, a

acționarilor.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din O.U.G. nr. 27/2000, accizele reprezintă taxe speciale de consumație care

se datorează bugetului de stat de către agenții economici – persoanele

juridice, asociațiile familiale, persoane fizice autorizate, care produc,

importă sau comercializează alcool, produse de tutun, produse petroliere, etc.

Reclamanta, Asociația Agricolă A.B.

Olt nu face parte din nici una din aceste categorii de persoane.

Ea s-a constituit în temeiul Legii

nr. 36/1991, ca o societate de tip privat, cu capital variabil, și nu numai

nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect de activitate, exploatarea

agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în

societate și care rămân proprietatea asociaților. Potrivit aceleiași

reglementări, societatea nu are caracter comercial - art. 1 alin. (2).

Astfel fiind, este evident că nu

poate fi caracterizată drept un producător autorizat, în sensul O.U.G. nr.

27/2000.

Cu toate acestea, organele fiscale

de control au considerat că distribuirea către membrii asociați, a unei cote

din recolta de prune, transformată în țuică, reprezintă o plată în natură sau

dividente – și este purtătoare de accize.

Constatarea este, evident, greșită.

Faptul că proprietarii terenurilor

le muncesc în asociație și nu individual, nu înseamnă că aceasta îi transformă

într-o societate comercială, unicul scop al înființării acestor asociații fiind

de a obține economii sau beneficii din folosirea serviciilor și nicidecum de

exploatare a capitalului pentru obținerea de dividende.

Că este așa, rezultă și din faptul

că legiuitorul a creat un regim preferențial – fiind scutiți de impozit și taxe

pe terenuri și pe produsele obținute, indiferent de forma în care este muncit

terenul.

Astfel fiind, transformarea

produselor obținute de pe terenurile proprietate privată a membrilor asociați

și distribuirea lor către aceștia, în raport cu suprafața de teren deținută, nu

reprezintă un act de comerț și nici o plată în natură sau dividende, nefiind

îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 27/2000.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se aprecia drept legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel

Craiova și pe cale de consecință, repinge ca nefondat, recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, împotriva sentinței nr.

447 din 20 iunie 2001, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.