ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

iulie 1999 la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub

nr. 6541 reclamanta Societatea Agricolă A. Cizieni a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și D.G.F.P.C.F.S. Olt anularea

procesului-verbal de control din 28 noiembrie 1998 și decizia nr. 1386/1999, ca

nelegale.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că în mod greșit organele de control financiar au reținut că

datorează la bugetul statului suma de 790.027.432 lei, reprezentând impozit pe

dividende, impozit pe profit și majorări de întârziere întrucât produsele

agricole pe care membrii asociați le-au primit sau contravalorii acestora nu

constituie profit.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 484 pronunțată la 22

octombrie 1999, a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Agricolă A.

Cizieni, a anulat procesul-verbal de control din 20 noiembrie 1998 al

D.G.F.P.C.F.S. Olt și decizia nr. 1386/1999 a Ministerului Finanțelor și a

exonerat-o de plata sumei de 790.027.432 lei, reprezentând impozit pe

dividende, profit și majorări de întârziere.

A dispus restituirea taxei de timbru

în procedura prealabilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a înființat ca persoană juridică în temeiul

Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole, că nu are caracter comercial,

aspect ce rezultă și din statutul acesteia, în care se menționează că pământul

și celelalte bunuri aduse ca aport social rămân în proprietatea privată a

asociaților.

Față de natura juridică a

societății, organele de control financiar au procedat greșit când au reținut că

produsele repartizate membrilor asociați se asimilează dividendelor plătite

asociaților sau acționarilor din cadrul societăților comerciale.

Instanța a mai reținut că produsele

respective se cuvin membrilor asociați pentru pământurile sau alte bunuri

proprietatea lor, că dacă nu ar fi fost asociați, era scutiți prin lege de

plata impozitului, chiar și asupra terenului, precum și pentru produsele pe

care le obțin.

În acest context, în mod întemeiat,

societatea a scăzut din venituri produsele repartizate, calculând profitul

obținut pentru care a virat impozitul la bugetul de stat, aspect reținut și de

expertiza efectuată în cauză.

În ce privește impozitul pe

dividende, instanța a reținut că pentru produsele distribuite acesta nu se

datorează, acestea neavând caracterul de dividend.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Olt.

În motivarea recursului s-a susținut

că potrivit art. 1 din O.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, orice

distribuire de bani sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților

constituie dividende, iar acestea se impozitează și că, în mod greșit,

intimata, a diminuat baza de impozitare cu aceste sume acordate asociaților.

În legătură cu suma de 436.822.257

lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere stabilite pe anul

1997, intimata nu a respectat Legea nr. 105/1997, contestând această sumă

direct la Direcția Teritorială, sărind peste o cale de atac.

Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs,

Curtea urmează să constate că instanța de fond a analizat corect acest aspect,

reținând că intimata s-a constituit în baza Legii nr. 36/1991, fiind o

societate de tip privat care are ca obiect de activitate exploatarea în comun a

pământului, acesta rămânând în proprietatea celor care le-a adus în societate.

Potrivit art. 5 din această lege,

societatea agricolă nu are caracter comercial, fiind diferită de societatea

comercială, care este reglementată de Legea nr. 31/1991.

Art. 6 din aceeași lege stabilește

că pământul este adus de membrii asociați în folosința societății și că aceștia

păstrează dreptul de proprietate asupra terenului, spre deosebire de societatea

comercială în cadrul căreia bunurile care formează aportul la capitalul social,

devin proprietatea societății, iar persoanele care le-au aportat, își pierd

dreptul de proprietate.

Nefăcând această distincție, organul

de control financiar a procedat greșit când a considerat că produsele

repartizate membrilor asociați, se asimilează dividendelor plătite asociaților

sau acționarilor din cadrul societăților comerciale.

În legătură cu celălalt motiv

invocat, Curtea urmează să rețină că intimata a contestat procesul-verbal de

control în integralitatea sa, că s-a plătit taxa de timbru corespunzătoare

pentru întreaga sumă, inclusiv pentru impozitul pe profit, astfel că și sub

acest aspect hotărârea este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt împotriva sentinței nr. 484 din 22

octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2003.