ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

iulie 1999 la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub

nr. 602, reclamanta Societatea Agricolă D. a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Olt, anularea deciziei nr. 1234 din 14 iunie 1999 și a

procesului-verbal nr. 8920 din 8 martie 1999, ca nelegale.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă că a fost obligată să plătească în urma controlului

efectuat, suma de 553.945.872 lei, reprezentând impozit pe profit și impozit pe

dividende, cu majorările aferente, că obiecțiunile ce le-a formulat, i-au fost

respinse, precum și contestația și că prin decizia nr. 1234 din 14 iunie 1999,

Ministerul Finanțelor i-a anulat plângerea ca insuficient timbrată.

Legat de acest aspect, reclamanta a

susținut că din lipsa disponibilului în cont, nu s-a plătit în întregime taxa

de timbru la Ministerul Finanțelor, dar în conformitate cu art. 6 din Legea nr.

105/1997, s-a plătit mai mult decât minimul de 10.000 lei, respectiv 200.000

lei.

Pe fondul contestației, reclamanta a

susținut că nu datorează impozit pe profit și că organele de control financiar

au făcut confuzie cu privire la natura juridică a veniturilor, ea fiind o

societate agricolă înființată în baza Legii nr. 36/1991, și nu comercială.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 693, pronunțată la 8

decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte actul de control

și hotărârea de jurisdicție administrativă, menținându-le pentru suma de

11.465.000 lei, ce se constată plătită.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că ultimul organ de jurisdicție administrativ nu s-a pronunțat

la fond și că greșit a reținut că taxa de timbru a fost insuficient

satisfăcută.

Apreciind că trimiterea cauzei la

Ministerul Finanțelor ar întârzia mult soluționarea cauzei, instanța a analizat

și în fond cauza, reținând că impunerea făcută prin actul de control, este

legală numai pentru suma de 11.465.000 lei, impozit pe profit plătit în termen

legal, dar nu și pentru impozitul pe dividende, conform art. 5 din Legea nr.

36/1991 și O.G. nr. 26/1995.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

Ministerul Finanțelor, susținând că instanța de fond a făcut o interpretare

greșită a art. 6 din Legea nr. 105/1997. De asemenea, s-a mai arătat că

instanța nu putea să analizeze fondul pricinii, competent să-l soluționeze

fiind Ministerul Finanțelor.

Recursul este fondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că instanța nu putea să analizeze fondul pricinii,

în măsura în care a reținut că taxa de timbru a fost satisfăcută.

Argumentarea instanței că trimiterea

cauzei de ultimul organ jurisdicțional, pentru a analiza contestația ar

întârzia soluționarea cauzei, nu justifică sărirea unei etape jurisdicționale

administrative obligatorii, prevăzute de Legea nr. 105/1997.

Rezultă că intimata a timbrat legal

contestația depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, cu 2 %, iar

în plângerea formulată la Ministerul Finanțelor, împotriva dispoziției

nr.101/1999, în loc să timbreze cu suma de 5.337.219 lei, a timbrat cu

5.015.702 lei.

Potrivit instrucțiunilor

Ministerului Finanțelor nr. 1711/1960, taxa de timbru putea fi completată la

primul termen, iar recurenta avea obligația să-i pună în vedere achitarea

diferenței; neprocedând astfel decizia nr. 1234/1999 este nelegală.

Soluția care se impunea, era aceea

de trimitere a contestației la Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt,

pentru analizarea acesteia pe fond, motiv pentru care, Curtea admițând

recursul, va casa sentința, cu trimitere la această autoritate, potrivit H.G.

nr. 1296/2001, competentă, în funcție de valoarea sumei contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu, cât și în numele Ministerul

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 693 din 8 decembrie 2000 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința și trimite la

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, pentru soluționare pe fond.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2003.