ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

noiembrie 2001, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1581

din 11 octombrie 2001, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și

trimiterea contestației spre soluționare, la autoritatea competentă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia contestată, pârâtul a respins greșit ca nedepusă în

termen, contestația formulată împotriva modului de stabilire a taxei de timbru,

în dosarul nr. 2399/1999 al Curții de Apel București. Reclamanta a susținut că obligația

de a plăti taxa de timbru în cuantumul contestat, nu a fost stabilită în

încheierea din ședința publică de la 2 februarie 2001, cum eronat s-a reținut

de către pârât și că termenul de exercitare a căii de atac a contestației a

fost respectat. De asemenea, reclamanta a susținut că decizia nr. 1581/2001 a

fost emisă cu încălcarea competențelor prevăzute de O.U.G. nr. 13/2001, pentru

că valoarea contestată este sub 500.000.000 lei și pârâtul trebuia să se

dezînvestească în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat a municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 184 din 25

februarie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis contestația, a anulat decizia nr. 1581/2001 și a trimis contestația spre

competentă soluționare, la Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat a municipiului București.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că prin încheierea de ședință din 2 martie 2001 a fost stabilit cuantumul

taxei judiciare de timbru contestate de reclamantă și nu la data de 2 februarie

2001, cum s-a motivat în decizia pârâtului, soluția de respingere a

contestației, ca tardivă. Totodată, instanța de fond a avut în vedere că față

de dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001 și de valoarea sumei contestate, Ministerul

Finanțelor Publice nu era competent să se pronunțe asupra contestației și

trebuia să se dezînvestească în favoarea Direcției Generale a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare,

recurentul a susținut că este eronată concluzia din hotărârea atacată, privind

necompetența sa de a soluționa contestația intimatei, întrucât O.U.G. nr.

13/2001 a prevăzut expres în art. 5 alin. (2) ,competența ministerului în cazul

contestării taxei judiciare de timbru.

Prin cel de-al doilea motiv de casare,

a fost criticată soluția de admitere a acțiunii, cu motivarea că instanța de

fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001,

în raport cu care a fost corect respinsă ca tardivă, contestația privind taxa

judiciară de timbru, stabilită în sarcina intimatei în ședința de judecată de

la 2 februarie 2001.

Recursul este întemeiat și urmează

să fie admis pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat greșit

necompetența autorității recurente, de a soluționa contestația formulată de

intimată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Contestația a fost înregistrată la

data de 24 mai 2001, când Ministerul Finanțelor Publice avea competența să

soluționeze, indiferent de valoarea sumei contestate, toate contestațiile

privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, se reține că, instanța de

fond nu a avut în vedere normele de competență cuprinse în art. 5 alin. (2) din

O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la data exercitării căii de atac a contestației

și care au prevăzut competența organelor specializate din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice, de a soluționa contestațiile împotriva modului de stabilire

a taxei judiciare de timbru.

Cea de-a doua critică formulată în

recurs este, de asemenea, întemeiată, pentru că intimata a formulat tardiv

contestația sa și decizia emisă de recurent în acest sens, este întemeiată.

Într-adevăr, taxa judiciară de

timbru a fost stabilită în ședința publică de la 2 februarie 2001 și potrivit

regulii de drept comun, prevăzută în art. 5 din Legea nr. 29/1990, intimata

avea obligația să formuleze contestația în termen de 30 de zile.

Și în situația reținută de instanța

de fond că taxa judiciară de timbru a fost stabilită în ședința publică de la 2

martie 2001, contestația formulată de intimată la 24 mai 2001 este tardivă,

întrucât de la 6 februarie 2001 erau în vigoare dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 13/2001, potrivit cărora contestația trebuia formulată sub sancțiunea

decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat. Cuantumul

taxei judiciare de timbru a fost comunicat intimatei în ședință publică și deci

nu era necesară îndeplinirea unei alte proceduri.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge

acțiunea formulată de SC A.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 184 din 25

februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de SC A.C. SRL București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2003.