ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 mai
2001, O.D. și O.V. au solicitat anularea deciziei nr. 524/24 aprilie 2001 emisă
de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a
Contestațiilor prin care s-a respins contestația împotriva măsurii dispuse de Curtea
de Apel București, prin încheierea din 18 februarie 2000 privind obligarea la
plata unei taxe de timbru în valoare de 9.500.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 73/30
ianuarie 2002, Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând că
acțiunea formulată de T.E. în care O.D. și O.V. sunt pârâți, este o acțiune
evaluabilă în bani, care trebuie timbrată în conformitate cu dispozițiile art.
20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs O.D. și O.V. care, în esență, au susținut că taxa de timbru
stabilită în sarcina lor este nejustificat de mare, ea putând fi fixată cel
mult la nivelul sumei care reprezintă c. val. apartamentului proprietatea lor
și care face obiectul revendicării.
Recursul urmează a fi admis pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia Curții Constituționale
nr. 12 din 27 martie 2003, s-a admis excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 1 alin. (2) teza întâi din O.U.G.nr. 13/2001, privind
soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control
sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor și s-a constatat că
acest text este neconstituțional în măsura în care se referă și la taxele
judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești.
S-a reținut că „nici o autoritate a
administrației publice nu poate controla, anula și modifica o hotărâre a unei
instanțe judecătorești sau o măsură dispusă de instanță și de un judecător, în
legătură cu activitatea de judecată”.
Astfel fiind, urmează a se reține că
decizia pronunțată de Ministerul Finanțelor Publice este nelegală, măsura
dispusă de instanța civilă prin încheierea din 18 februarie 2000, neputând fi
cenzurată de autoritatea administrativă numită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.D. și
O.V. împotriva sentinței civile nr. 73 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond
admite acțiunea formulată de O.D. și O.V.
Anulează decizia nr. 524 din 24
aprilie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul
Ministerului Finanțelor Publice.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 mai 2003.