ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul M.P. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, a sumei de 74.000 euro, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1996 din 8 iulie 2008, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantului M.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reclamantul M.P., a fost obligat să plătească pârâtului C.A. suma de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că, în speță, convenția din 23 iunie 2004, încheiată de părțile în litigiu, atestă că debitorul obligației asumate și anume, plata sumei de 74.000 euro, este SC P.M. SRL Tecuci, ca urmare a retragerii asociatului M.P. S-a mai reținut că pârâtul C.A. a semnat convenția în calitate de asociat unic rămas în societate, după retragerea reclamantului și că figurează în calitate de creditor al societății, în dosarul de faliment al SC P.M. SRL Tecuci (procedura reorganizării și a falimentului fiind deschisă prin sentința comercială nr. 246 din 6 iunie 20005 a Tribunalului Galați).

Prin decizia comercială nr. 30 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.P. împotriva sentinței mai sus menționate, obligându-l pe apelantul reclamant M.P. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.A. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Este de necontestat că la data de 23 iunie 2004>părțile în litigiu au încheiat convenția, convenție care poartă antetul SC P.M. SRL Tecuci, prin care acestea au stabilit, de acord că „în urma evaluării patrimoniului firmei SC P.M. SRL s-a stabilit că domnul M.P. mai are dreptul la 74.000 euro în afară de lucrurile menționate în anexa la prezenta"; că „suma negociată reprezintă valoarea tuturor drepturilor cuvenite domnului M.P.

la data prezentei"; că „în cazul în care nu se achită suma negociată, domnul M.P. va acționa în instanță și va solicita ca partea rămasă din suma neachitată să fie recuperată prin valorificarea lucrurilor firmei" și că „suma de 74.000 euro va fi achitată în 12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005 de domnul C.A.". Din cele expuse mai sus, rezultă că părțile litigante [ asociați ai SC M.P. SRL - așa cum rezultă din alin. (1) al convenției ] au avut în vedere ca plata sumei de 74.000 euro să se facă din patrimoniul societății de către reprezentantul acesteia, și anume de intimatul-pârât C.A.. De altfel, apelantul-reclamant M.P., în baza acestei convenții a formulat somație de plată care prin sentința civilă nr. 521/8 aprilie 2005 a Judecătoriei Tecuci a fost admisă cu consecința obligării debitoarei SC P.M.

SRL Tecuci să plătească creditorului M.P. suma de 12.334 euro cu titlu de cotă parte din patrimoniul social ca urmare a retragerii din societate. Tot în baza convenției menționate mai sus, apelantul-reclamant a formulat cerere de înscriere a creanței sale în sumă de 74.000 euro la masa credală a debitoarei SC P.M. SRL Tecuci ( aflată în procedura insolvenței, care a fost deschisă prin sentința comercială nr. 246/6 iunie 2005 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă prin nerecurare, așa cum s-a reținut în sentința comercială nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Galați), fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat. Faptul că în considerentele sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Galați judecătorul-sindic a interpretat că, convenția a fost încheiată între persoane fizice, ca mai apoi creditorul M.P.

să fie înscris la masa credală cu întreaga sumă ( 74.000 euro) nu intră în conținutul sintagmei „ puterea lucrului judecat". Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs reclamantul M.P., intemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ. În ședința publică de astăzi 24 februarie 2010, apărătorul ales a recurentului a precizat că nu mai susține critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., sub aspectul încălcării competenței altei instanțe și potrivit considerentelor prezentate în cererea de recurs, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant susține, în esență, că hotărârile instanțelor care s-au pronunțat în cauză sunt criticabile, întrucât instanțele nu au analizat înscrisul intitulat „Convenție”, conținutul acestuia și calitatea părților contractante, ceea ce a condus la admiterea eronată a excepției lipsei calității procesuale pasive a numitului C.A., fără a se observa din convenția încheiată că s-a avut drept scop lichidarea unei datorii existente între părți ca persoane fizice și nu lichidarea unei datorii între reclamantul-recurent și SC P.M. SRL și aceasta, în primul rând, deoarece, cu privire la societate, părțile sociale erau achitate, iar, în al doilea rând, deoarece, la această sumă se obliga C.A..

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Într-adevăr, instanțele care s-au pronunțat în cauză au interpretat în mod greșit contractul (convenția) părților, dând o calificare eronată a conținutului acestuia, în afara cadrului legal, dar și al intenției reale a părților. Potrivit dispozițiilor art. 977 C. civ., „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”; de asemenea, dispozițiile art. 982 C. civ. prevăd că „toate clauzele convenției se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul întreg”.

Drept urmare, instanțele, în considerarea dispozițiilor legale, mai sus menționate, în măsura în care ar fi ajuns la concluzia că o clauză sau termenii utilizați de părți sunt susceptibili de două înțelesuri, ar fi trebuit să interpreteze convenția în sensul care rezultă din natura acesteia, dând relevanță dispozițiilor art. 979 C. civ. și, totodată, în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce niciunul”, făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 978 C. civ. Examinând actele dosarului, rezultă că părțile litigante, persoanele fizice M.P. și C.A. au înțeles să schimbe raportul juridic existent între ei prin încheierea unui contract de cesiune de părți sociale, voința reală a părților contractante fiind aceea de a stinge datoriile ce le aveau în calitate de persoane fizice, prin plata sumei de 74.000 euro, în 12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005, de către C.A..

Se constată și că semnatarele respectivei convenții (din 23 iunie 2004) sunt cele două persoane fizice amintite, iar convenția nu poartă ștampila firmei. În fine, în subsidiar, din actele dosarului, se mai observă și că reclamantul a formulat o contestație împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar cu ocazia deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a SC P.M. SRL, - contestație ce a fost respinsă ca nefondată, prin sentința comercială nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Galați, reținându-se în considerente, în ce privește convenția nr. 371/2004 că aceasta „a fost încheiată între C.A. și M.P., părțile precizând la art. A pct. 1 că suma de 74.000 euro urmează să fie achitată în 12 rate lunare de numitul C.A.”.

Față de toate acestea, Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanțele au considerat că pârâtul C.A. este lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză și au respins acțiunea cu motivarea că acțiunea reclamantului este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, - respectiv numitul C.A.. În consecință, se va admite recursul declarat de M.P., vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza pentru soluționare pe fond la Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.P., împotriva deciziei nr. 30 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 1998 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza pentru soluționare în fond la Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.