ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, reclamantul M.P. l-a chemat în judecată pe

pârâtul C.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va

pronunța,să se dispună obligarea pârâtului la plata

contravalorii în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, a sumei de

74.000 euro, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1996 din 8 iulie 2008, Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârât și a respins acțiunea

reclamantului M.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuala pasivă.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reclamantul M.P., a fost obligat

să plătească pârâtului C.A. suma de 10 000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanța a reținut că, în

speță, convenția  din 23 iunie 2004, încheiată de

părțile în litigiu, atestă că debitorul obligației

asumate și anume, plata sumei de 74.000 euro, este SC P.M. SRL Tecuci, ca

urmare a retragerii asociatului M.P. S-a mai reținut că pârâtul C.A.

a semnat convenția în calitate de asociat unic rămas în societate,

după retragerea reclamantului și că figurează în calitate

de creditor al societății, în dosarul de faliment al SC P.M. SRL

Tecuci (procedura reorganizării și a falimentului fiind deschisă

prin sentința comercială nr. 246 din 6 iunie 20005 a Tribunalului

Galați).

Prin decizia comercială

nr. 30 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantul M.P. împotriva sentinței mai sus menționate, obligându-l pe

apelantul reclamant M.P. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată

către intimatul-pârât C.A.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

Este de necontestat că

la data de 23 iunie 2004>părțile în litigiu au încheiat

convenția, convenție care poartă antetul SC P.M. SRL Tecuci,

prin care acestea au stabilit, de acord că „în urma evaluării

patrimoniului firmei SC P.M. SRL s-a stabilit că domnul M.P. mai are

dreptul la 74.000 euro în afară de lucrurile menționate în anexa la

prezenta"; că „suma negociată reprezintă valoarea tuturor

drepturilor cuvenite domnului M.P. la data prezentei"; că „în cazul

în care nu se achită suma negociată, domnul M.P. va acționa în

instanță și va solicita ca partea rămasă din suma

neachitată să fie recuperată prin valorificarea lucrurilor

firmei" și că „suma de 74.000 euro va fi achitată în 12

rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005 de domnul C.A.".

Din cele expuse mai sus, rezultă

că părțile litigante

[

asociați ai SC M.P. SRL - așa cum rezultă din alin. (1)

al convenției ] au avut în vedere ca plata sumei de 74.000 euro să se

facă din patrimoniul societății de către reprezentantul

acesteia, și anume de intimatul-pârât C.A.. De altfel, apelantul-reclamant

M.P., în baza acestei convenții a formulat somație de plată care

prin sentința civilă nr. 521/8 aprilie 2005 a Judecătoriei

Tecuci a fost admisă cu consecința obligării debitoarei SC P.M.

SRL Tecuci să plătească creditorului M.P. suma de 12.334 euro cu

titlu de cotă parte din patrimoniul social ca urmare a retragerii din

societate. Tot în baza convenției menționate mai sus, apelantul-reclamant

a formulat cerere de înscriere a creanței sale în sumă de 74.000 euro

la masa credală a debitoarei SC P.M. SRL Tecuci ( aflată în procedura

insolvenței, care a fost deschisă prin sentința comercială nr.

246/6 iunie 2005 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă

prin nerecurare, așa cum s-a reținut în sentința comercială

nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Galați), fiind înscrisă în

tabelul definitiv consolidat.

Faptul că în

considerentele sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Galați

judecătorul-sindic a interpretat că, convenția a fost

încheiată între persoane fizice, ca mai apoi creditorul M.P. să fie

înscris la masa credală cu întreaga sumă ( 74.000 euro) nu intră

în conținutul sintagmei „ puterea lucrului judecat".

Împotriva hotărârii

instanței de apel a declarat recurs reclamantul M.P., intemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ.

În ședința

publică de astăzi 24 februarie 2010, apărătorul ales a

recurentului a precizat că nu mai susține critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., sub aspectul încălcării

competenței altei instanțe și potrivit considerentelor

prezentate în cererea de recurs, a solicitat admiterea recursului și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant

susține, în esență, că hotărârile instanțelor

care s-au pronunțat în cauză sunt criticabile, întrucât

instanțele nu au analizat înscrisul intitulat „Convenție”,

conținutul acestuia și calitatea părților contractante,

ceea ce a condus la admiterea eronată a excepției lipsei calității

procesuale pasive a numitului C.A., fără a se observa din

convenția încheiată că s-a avut drept scop lichidarea unei

datorii existente între părți ca persoane fizice și nu

lichidarea unei datorii între reclamantul-recurent și SC P.M. SRL și

aceasta, în primul rând, deoarece, cu privire la societate, părțile

sociale erau achitate, iar, în al doilea rând, deoarece, la această

sumă se obliga C.A..

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată următoarele:

Într-adevăr,

instanțele care s-au pronunțat în cauză au interpretat în mod

greșit contractul (convenția) părților, dând o calificare

eronată a conținutului acestuia, în afara cadrului legal, dar și

al intenției reale a părților.

Potrivit dispozițiilor art.

977 C. civ., „interpretarea contractelor se face după intenția

comună a părților contractante, iar nu după sensul literal

al termenilor”; de asemenea, dispozițiile art. 982 C. civ. prevăd

că „toate clauzele convenției se interpretează unele prin

altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul

întreg”.

Drept urmare,

instanțele, în considerarea dispozițiilor legale, mai sus

menționate, în măsura în care ar fi ajuns la concluzia că o

clauză sau termenii utilizați de părți sunt susceptibili de

două înțelesuri, ar fi trebuit să interpreteze convenția în

sensul care rezultă din natura acesteia, dând relevanță

dispozițiilor art. 979 C. civ. și, totodată, în sensul ce poate

avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce niciunul”, făcând astfel

aplicarea dispozițiilor art. 978 C. civ.

Examinând actele dosarului,

rezultă că părțile litigante, persoanele fizice M.P.

și C.A. au înțeles să schimbe raportul juridic existent între ei

prin încheierea unui contract de cesiune de părți sociale, voința

reală a părților contractante fiind aceea de a stinge datoriile

ce le aveau în calitate de persoane fizice, prin plata sumei de 74.000 euro, în

12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005, de către C.A..

Se constată și

că semnatarele respectivei convenții (din 23 iunie 2004) sunt cele

două persoane fizice amintite, iar convenția nu poartă

ștampila firmei.

În fine, în subsidiar, din

actele dosarului, se mai observă și că reclamantul a formulat o

contestație împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar

cu ocazia deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a SC P.M. SRL,

- contestație ce a fost respinsă ca nefondată, prin

sentința comercială nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului

Galați, reținându-se în considerente, în ce privește

convenția nr. 371/2004 că aceasta „a fost încheiată între C.A.

și M.P., părțile precizând la art. A pct. 1 că suma de 74.000

euro urmează să fie achitată în 12 rate lunare de numitul C.A.”.

Față de toate

acestea, Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanțele au

considerat că pârâtul C.A. este lipsit de calitate procesuală

pasivă în cauză și au respins acțiunea cu motivarea că

acțiunea reclamantului este introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, - respectiv numitul C.A..

În consecință, se

va admite recursul declarat de M.P., vor fi casate hotărârile

pronunțate în cauză și se va trimite cauza pentru

soluționare pe fond la Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul M.P., împotriva deciziei nr. 30 din 23 aprilie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială.

Casează decizia

atacată precum și sentința civilă nr. 1998 din 8 iulie 2008

a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, și trimite

cauza pentru soluționare în fond la Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.