ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2009

Ședința publică de la 6 februarie 2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 379 din

13 februarie 2008, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială

și de contencios administrativ, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei de

interes a acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocate

de către aceștia; s-a admis acțiunea reclamantei SC R.T.C. SRL prin lichidator

G.S.P.R.L. și au fost obligați pârâții B.P. și D.I., în solidar, să predea

reclamantei combina J.D. sau contravaloarea acesteia de 231.993,41 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, privitor la excepția lipsei de interes a reclamantei în

promovarea acțiunii, că reclamanta are interes în promovarea unei astfel de

acțiuni pentru a readuce la masa credală bunul în vederea valorificării

acestuia și atribuirii sumelor către creditorii societății.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților, prima instanță a constatat din analiza

contractului de împrumut din anul 2004, că pârâții au semnat acel contract în

calitate de reprezentanți, având în acest sens calitatea procesuală pasivă

cerută de lege.

În ce privește fondul cauzei s-a

reținut că prin sentința comercială nr. 258/2005 a Tribunalului Galați s-a

deschis procedura falimentului debitoarei SC R.T.C. SRL, iar prin sentința

comercială nr. 233/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.

747/R/2006 a Curții de Apel Galați s-a dispus anularea contractului de împrumut

încheiat între părți și obligată pârâta să aducă la masa credală combina J.D.

Apelul declarat de pârâtul D.I. împotriva

acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Galați,secția

comercială, maritimă și fluvială prin Decizia nr. 56/ A pronunțată la data de

11 iunie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pârâtul nu s-a conformat obligației de a achita taxa

judiciară de timbru, deși a fost citat cu această mențiune, făcându-se

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul D.I. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticând decizia recurată ca fiind nelegală în sensul că la data când a

fost citat, nu a fost înștiințat de faptul că trebuia să îndeplinească

obligația achitării taxei de timbru, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost

precizat oral de apărătorul recurentului-pârât, este nefondat.

Instanța de control judiciar

analizând apelul declarat numai asupra excepției netimbrării nu a făcut o

analiză a actului dedus judecății și în această situație motivul indicat nu

poate fi analizat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva acestui motiv,

recurentul a invocat că nu a fost înștiințat de obligația de a achita taxa de

timbru pronunțându-se astfel o decizie nelegală.

Critica este nefondată.

Din actele dosarului rezultă că

instanța de apel constatând că pârâtul nu a timbrat anticipat apelul, a

stabilit, conform art. 13 din Legea 146/1997, în sarcina apelantului obligația

de a timbra cererea de apel cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15

lei timbru judiciar.

Drept urmare, pentru termenul de

judecată din data de 11 iunie 2008, prin citația emisă la data de 26 mai 2008,

i s-a pus în vedere să timbreze cererea cu taxele menționate, după cum reiese

din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8, dosar apel.

Comunicarea citației s-a realizat

prin afișare, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare subliniindu-se

mențiunea potrivit căreia nici o persoană nu a fost găsită actul fiind afișat

pe ușa domiciliului pârâtului. Mai mult, prin cererea din data de 4 iunie 2008,

aflată la fila 14 dosar apel, pârâtul a solicitat amânarea judecării cauzei în

vederea angajării unui apărător făcând referire la termenul din 11 iunie 2008.

Astfel, deși legal citat, în raport

de dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ., pârâtul nu s-a conform

obligației de timbrare instanța de apel făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 anulând apelul ca

netimbrat.

Nici susținerile orale ale

apărătorului ales și probate de adresa depusă în ședință conform cărora pârâtul

nu locuia efectiv la adresa de domiciliu, nu pot fi reținute întrucât pârâtul

deși avea obligația în temeiul art. 98 C. proc. civ. să înștiințeze instanța de

schimbarea domiciliului prin cerere scrisă sau de alegerea unui domiciliu unde

să fie comunicate actele de procedură, astfel cum este prevăzut de dispozițiile

art. 93 C. proc. civ., nu a făcut demersurile necesare. În acest sens prin

coroborarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 98 C.

proc. civ. rezultă că procedura de citare prin care pârâtul a fost

încunoștiințat de obligația de achitare a taxei de timbru a fost legal

îndeplinită.

În raport de aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul pârâtului D.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul D.I. , împotriva Deciziei nr. 56/ A din 11 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.