ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

D.I., în contradictoriu cu

Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea pârâtului să-i recunoască

calitatea de veteran de război, prin Comisia de reconstituire din cadrul

Centrului Militar Jjudețean Alba, conform Legii nr. 44/1994.

Reclamantul a arătat că în vara

anului 1944, fiind premilitar, după anunțarea armistițiului de la 23 august, a

fost mobilizat din ordin superior împreună cu alți premilitari din localitatea

Timiș, care a devenit zonă de front, în urma înaintării trupelor germane și

maghiare și a participat alături de militari la executarea lucrărilor geniste,

șanțuri antitanc, fortificații, baricade și amplasamente pentru arme automate.

Aceste lucrări au fost executate la

ieșirea din Teiuș, spre Aiud, timp în care frontul se afla pe aliniamentul Mirăslău,

iar avioanele germane efectuau misiuni de bombardamente în gara Teiuș și

Coșlariu, operațiuni ce s-au executat în septembrie 1944 . Deși a participat

efectiv la război, executând lucrări genistice, i se refuză să i se recunoască

calitatea de veteran de război.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 19 iunie

2002, a admis acțiunea și a obligat pârâtul, prin Comisia de reconstituire din

cadrul Centrului Militar Județean Alba, să-i recunoască reclamantului,

calitatea de veteran de război, reținându-se că sunt îndeplinite prevederile

art. 1 și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 44/1994.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâtul a delcarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și în fond, respingerea acțiunii.

Se arată că în cauză nu sunt

îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 44/1994, întrucât unitatea

militară ori formațiunea constituită, în care s-a aflat reclamantul, nu a fost

prevăzută în Nomenclatorul Statului Major General, atât ca denumire, cât și ca

perioade în care au fost considerate operative în timpul războiului.

Că, reclamantul nefiind luat în

evidență în ordinea de bătaie și a uneia din aceste unități, chiar trecute în

nomenclator, nu poate beneficia de calitatea de veteran de război.

Se susține că reconstituirea cu

martori nu a fost făcută cu respectarea metodologiei stabilite, în acest scop,

de Ministerul Apărării Naționale.

Recursul este nefondat.

Din probele dosarului a rezultat că

reclamantul, născut la 27 februarie 1927, în localitatea Teiuș, în vara anului

1944, a fost cuprins în programul de pregătire premilitară, conform

dispozițiilor din acea vreme.

După 23 august 1944, în urma

semnării Armistițiului de către România, cu Națiunile Unite, trupele germane și

maghiare au înaintat dinspre nord, ajungând până în comuna Mirăslău.

În aceste împrejurări, premilitarii

din Teiuș din ordin superior au fost mobilizați și alături de militari în luna

septembrie 1944, au participat la operațiuni de război, executând lucrări

genistice, respectiv șanțuri, baricade și amplasamente pentru arme automate,

lucrări executate la ieșirea din Teiuș, spre Aiud, timp în care aviația germană

efectua bombardament asupra gărilor din Coșlariu și Teiuș.

Cum documentele acestor activități

nu s-au găsit în arhivă, s-a procedat la proba cu martori, folosindu-se

declarațiile autentificate ale veteranilor de război C,A, și B,L.

Din declarațiile acestora rezultă că

în perioada 5 - 7 septembrie 1944, premilitarii din Teiuș, printre care se afla

și reclamantul, au fost mobilizați alături de militarii din Regimentul 91

Infanterie Alba Iulia și Batalionul 1 Pionieri de Munte Aiud, la executarea

lucrărilor genistice amplasate la ieșirea din Teiuș, spre Aiud, pentru oprirea

înaintării trupelor germane și maghiare, ce au pătruns pe teritoriul României,

ocupând orașul Turda și alte localități învecinate după 23 august 1944.

Din actul nr. 283 din 6 aprilie

2000, al U.M. 02405 Pitești rezultă că Batalionul I Pionieri de Munte Aiud a

fost operativ pe perioada 23 august 1944 – 24 noiembrie 1944, în care perioadă,

se încadrează declarațiile martorilor.

Față de cele arătate nu se poate

reține că nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea

calității de veteran de război a reclamantului, așa cum se susține prin recurs.

D.I. a participat la executarea unor

lucrări genistice, alături sau împreună. cu militarii din Regimentul 91

Infanterie sau Batalionul I Pionieri de Munte, unități care se regăsesc în

Nomenclatorul Statului Major General și care au fost operative în perioada în

discuție.

Reconstituirea cu martori s-a făcut

în condițiile prevăzute de lege și cu metodologia stabilită în acest scop, de

Ministerul Apărării Naționale, respectiv s-au folosit două declarații

autentificate, a doi veterani de război, care au activat în aceeași perioadă și

unitate cu reclamantul.

Situația reclamantului se încadrează

în prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 44/1994, întrucât a făcut parte din

formațiuni logistice și acest lucru a rezultat indubitabil, precum și a art. 5

alin. ultim din Legea nr. 44/1994.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Centrul

Militar Județean Alba, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 iunie 2002, a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.