ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: D.I., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de veteran de război, prin Comisia de reconstituire din cadrul Centrului Militar Jjudețean Alba, conform Legii nr. 44/1994. Reclamantul a arătat că în vara anului 1944, fiind premilitar, după anunțarea armistițiului de la 23 august, a fost mobilizat din ordin superior împreună cu alți premilitari din localitatea Timiș, care a devenit zonă de front, în urma înaintării trupelor germane și maghiare și a participat alături de militari la executarea lucrărilor geniste, șanțuri antitanc, fortificații, baricade și amplasamente pentru arme automate.

Aceste lucrări au fost executate la ieșirea din Teiuș, spre Aiud, timp în care frontul se afla pe aliniamentul Mirăslău, iar avioanele germane efectuau misiuni de bombardamente în gara Teiuș și Coșlariu, operațiuni ce s-au executat în septembrie 1944 . Deși a participat efectiv la război, executând lucrări genistice, i se refuză să i se recunoască calitatea de veteran de război. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 19 iunie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâtul, prin Comisia de reconstituire din cadrul Centrului Militar Județean Alba, să-i recunoască reclamantului, calitatea de veteran de război, reținându-se că sunt îndeplinite prevederile art. 1 și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 44/1994.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtul a delcarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii. Se arată că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 44/1994, întrucât unitatea militară ori formațiunea constituită, în care s-a aflat reclamantul, nu a fost prevăzută în Nomenclatorul Statului Major General, atât ca denumire, cât și ca perioade în care au fost considerate operative în timpul războiului. Că, reclamantul nefiind luat în evidență în ordinea de bătaie și a uneia din aceste unități, chiar trecute în nomenclator, nu poate beneficia de calitatea de veteran de război. Se susține că reconstituirea cu martori nu a fost făcută cu respectarea metodologiei stabilite, în acest scop, de Ministerul Apărării Naționale.

Recursul este nefondat. Din probele dosarului a rezultat că reclamantul, născut la 27 februarie 1927, în localitatea Teiuș, în vara anului 1944, a fost cuprins în programul de pregătire premilitară, conform dispozițiilor din acea vreme. După 23 august 1944, în urma semnării Armistițiului de către România, cu Națiunile Unite, trupele germane și maghiare au înaintat dinspre nord, ajungând până în comuna Mirăslău. În aceste împrejurări, premilitarii din Teiuș din ordin superior au fost mobilizați și alături de militari în luna septembrie 1944, au participat la operațiuni de război, executând lucrări genistice, respectiv șanțuri, baricade și amplasamente pentru arme automate, lucrări executate la ieșirea din Teiuș, spre Aiud, timp în care aviația germană efectua bombardament asupra gărilor din Coșlariu și Teiuș.

Cum documentele acestor activități nu s-au găsit în arhivă, s-a procedat la proba cu martori, folosindu-se declarațiile autentificate ale veteranilor de război C,A, și B,L. Din declarațiile acestora rezultă că în perioada 5 - 7 septembrie 1944, premilitarii din Teiuș, printre care se afla și reclamantul, au fost mobilizați alături de militarii din Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia și Batalionul 1 Pionieri de Munte Aiud, la executarea lucrărilor genistice amplasate la ieșirea din Teiuș, spre Aiud, pentru oprirea înaintării trupelor germane și maghiare, ce au pătruns pe teritoriul României, ocupând orașul Turda și alte localități învecinate după 23 august 1944. Din actul nr. 283 din 6 aprilie 2000, al U.M.

02405 Pitești rezultă că Batalionul I Pionieri de Munte Aiud a fost operativ pe perioada 23 august 1944 – 24 noiembrie 1944, în care perioadă, se încadrează declarațiile martorilor. Față de cele arătate nu se poate reține că nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea calității de veteran de război a reclamantului, așa cum se susține prin recurs. D.I. a participat la executarea unor lucrări genistice, alături sau împreună. cu militarii din Regimentul 91 Infanterie sau Batalionul I Pionieri de Munte, unități care se regăsesc în Nomenclatorul Statului Major General și care au fost operative în perioada în discuție. Reconstituirea cu martori s-a făcut în condițiile prevăzute de lege și cu metodologia stabilită în acest scop, de Ministerul Apărării Naționale, respectiv s-au folosit două declarații autentificate, a doi veterani de război, care au activat în aceeași perioadă și unitate cu reclamantul.

Situația reclamantului se încadrează în prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 44/1994, întrucât a făcut parte din formațiuni logistice și acest lucru a rezultat indubitabil, precum și a art. 5 alin. ultim din Legea nr. 44/1994. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Centrul Militar Județean Alba, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 iunie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.