ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4295/2009

Asupra recursurilor penale de față ;

Din actele și lucrările cauzei constată

următoarele :

Prin încheierea din 15 decembrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2084.2/103/2009,

printre altele, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților N.D., A.A., și S.M.

Pentru a proceda astfel, Curtea de

Apel Bacău, pe al cărei rol se află spre soluționare apelurile declarate de

acești inculpați împotriva sentinței penale nr. 188/P din 28 octombrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Bacău, a reținut următoarele :

Prin sentința sus-arătată,

inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (2) lit. a) alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și infracțiunea de conducerea unui autoturism de către o persoană având

permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002

pentru inculpatul S.M.

În cadrul apelurilor declarate,

instanța de apel a procedat, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., la

examinarea legalității și temeiniciei stării de arest, constatând că se mențin

în continuare temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri preventive și

este necesară în continuare privarea de libertate.

În termen legal, împotriva acestei

soluții au declarat recurs inculpații care, în esență, au susținut că se pot judeca

în libertate în contextul în care nu se fac vinovați de comiterea faptelor

deduse judecății, iar partea vătămată nu a fost supusă constrângerii, operând

pentru toți inculpații prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri

definitive de condamnare.

Încheierea atacată a fost examinată

în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen.,

cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constatându-se pentru considerentele ce urmează că, recursurile sunt nefondate.

Astfel, menținerea stării de arest

este justificată, în raport de art. 5 paragraful 1 lit. a) CEDO, atâta timp cât

inculpații sunt condamnați chiar și nedefinitiv de o instanță de judecată

independentă și imparțială.

Ori, în speță, inculpații au fost

condamnați pentru faptele deduse judecății la pedepse privative de libertate,

respectiv 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni și 4 ani închisoare, reținându-se,

că în noaptea de 6 decembrie 2008, au violat pe minora D.T.V. care la 31 august

2009 a născut din aceste relații un copil.

Desigur, în acest context,

respectând prezumția de nevinovăție se poate afirma că există indicii temeinice

de comitere a unei fapte penale de către inculpați și că se mențin – atât

temeiurile de fapt cât și drept – care au justificat inițial măsura preventivă,

acestea impunând și în continuare menținerea ei, așa cum corect a procedat

instanța de apel.

Conform jurisprudenței CEDO,

existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie factori

care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a

inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenție.

Concluzionând, cum în cauză nu au

intervenit elemente noi care să creeze convingerea că starea de arest nu se mai

justifică și nici nu se constată motive de casare a încheierii atacate, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.D., A.A. și S.M. împotriva

încheierii din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 2084.2/103/2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 decembrie 2009.