ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/ P din 18 februarie 2009 a Tribunalului

Neamț, inculpatul M.V.V. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în

mod ilegal, infracțiuni prevăzute de art. 197 alin. (l) și alin. (2) lit. a) și

alin. (3) teza I C. pen. și, respectiv, art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu

reținerea art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă.

Prin aceeași sentință a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7

ani închisoare și inculpatul L.Șt.F., și a fost menținută starea de arest a

inculpatului M.V.V.

Împotriva sentinței, ambii inculpați au declarat apel, acestea

aflându-se pe rolul Curții de Apel Bacău în curs de soluționare.

Prin încheierea din 24 martie 2009, instanța de apel a menținut starea

de arest a apelantului-inculpat M.V.V. reținând, în sinteză, că motivele care

au impus luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au dispărut.

Împotriva încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele

fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

cu referire la art. l60

b

C.

proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și

temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării

preventive [(art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.)].

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de

arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au

determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea

impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză, a

intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii de 10 ani, hotărâre

care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de

natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5

paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a fost interpretat de

C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.

Motivele invocate de apărare, precum și de către inculpat așa cum

rezultă din încheierea recurată - în sensul că se consideră nevinovat și că

solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a-și face apărări, în

condițiile condamnării în primă instanță, după efectuarea cercetării

judecătorești, nu este un argument suficient, prin el însuși, pentru a se

aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat, măsură

procesuală preventivă care, potrivit jurisprudenței constante a Curții

Constituționale și C.E.D.O. nu afectează prezumția de nevinovăție.

Inculpatul a exercitat calea de atac apelului - aflat în curs de soluționare

la Curtea de Apel Bacău - acesta urmând să-și facă toate apărările pe fondul

cauzei, inclusiv cu privire la pretinsa nevinovăție.

Un alt argument care nu justifică admiterea cererii inculpatului de

revocare a arestării este relevat de mențiunile din cazierul judiciar al

acestuia.

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V.V. împotriva

încheierii din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 224.7/103/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.