ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 23/P din 28 februarie 2009 Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpaților M.V.V.,  recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 10 (zece) ani închisoare și executarea pedepsei celei mai grele, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 18 decembrie  2007 și până la data de 18 februarie 2009.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 (șapte) ani închisoare și executarea pedepsei celei mai grele, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

S-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive, începând cu data de 18 decembrie  2007 și până la data de 16 mai 2008.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile C.E. reprezentată de C.T., suma de 500 RON cu titlul de daune materiale și suma de 7.500 RON cu titlul de daune morale.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a onorariului apărătorului din oficiu, desemnat pentru inculpatul M.V.V.

S-a constatat că inculpatul L.Ș.F. a fost asistat de apărător ales.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpații M.V. și L.Ș., aflați în stare avansată de ebrietate au plecat dintr-un bar aflat pe raza satului Crăiești, județul Neamț, pentru a se deplasa la o cabană aparținând SC P. SRL, unde urmau să înnopteze.

Mai înainte de a ajunge la cabana inculpatului M.V., a văzut 2 fete, respectiv C.E. și prietena ei M.A. care așteptau o mașină de ocazie spre a ajunge la locuințele lor aflate în comuna Poienari.

Inculpatul a încercat să le ia cu forța pe cele 2 fete la cabană, dar nu a reușit să o prindă decât pe victima C.E. care nu a încercat să mai opună rezistență și i-a dat prietenei sale bani de autobuz.

Inculpatul M.V. a încercat să intimideze victima cu un cuțit, însă nu a fost nevoie să-l folosească întrucât partea vătămată, având în vedere presiunea psihică exercitată asupra ei, a mers de bunăvoie la cabana unde se afla inculpatul L.Ș.F.

Pe rând, ambii inculpați au întreținut relații sexuale cu partea vătămată și nu i-au permis să plece, ascunzându-i-se hainele. A doua zi, în timp ce inculpații dormeau, partea vătămată a fost găsită de martorul C.V., care a ajutat-o să-și recupereze hainele, dându-i totodată bani de autobuz.

În termen legal inculpații M.V.V. și L.Ș.F. au declarat apel.

Prin apelul său, inculpatul L.Ș.F. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de lipsire de libertate, schimbarea încadrării juridice dată faptei, în cea de relații sexuale cu un minor și reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul M.F. a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și viol, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 75 din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău - secția penală a admis apelul inculpatului M.V.V., numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă, reținându-se că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar recursul inculpatului L.Ș.F., a fost respins ca nefondat.

Hotărârea sus-menționată a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate cu ocazia judecării apelurilor.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate conform criticilor formulate și a cazurilor de casare incidente precum și prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații M.V.V. și L.Ș.F. sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

În examinarea recursurilor declarate de inculpații M.V.V. și L.Ș.F. se constată că situația stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, are la bază o apreciere corectă și judicioasă a probelor administrate în conformitate cu dispozițiile legale.

În acest sens, susținerea inculpatului L.Ș. că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod corect instanța de fond a apreciat că probele administrate și declarațiile părții vătămate fac dovada săvârșirii faptei. Partea vătămată în vârstă de 14 ani a fost împiedicată de cei 2 inculpați să părăsească cabana prin reținerea obiectelor de îmbrăcăminte, după care prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de apărare s-a consumat infracțiunea de viol. Declarațiile părții vătămate, planșele fotografice efectuate cât și raportul de expertiză medico-legală -examen ADN - confirmă cu certitudine că și inculpatul L.Ș.F. a întreținut raport sexual cu o minoră împotriva voinței sale, astfel că nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 198 C. pen.

Inculpatul M.V.V. a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aceasta rezultând din declarațiile părții vătămate care descrie amănunțit cum acesta a procedat, iar faptul că actul sexual nu s-a finalizat, așa explicându-se că în raportul de expertiză medico-legală examen ADN nu au fost evidențiate caracterele genetice din profilul ADN de referință a acestuia nu are relevanță asupra aspectului consumării infracțiunii de viol, fiind suficientă introducerea organului său sexual în cavitatea vaginală a părții vătămate împotriva voinței sale. De altfel, chiar în declarațiile pe care acest inculpat le-a dat în cursul urmăririi penale a recunoscut că a distrus chiloții părții vătămate prin ardere a doua zi.

Cât privește critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, invocată de ambii inculpați, Înalta Curte constată că în cadrul acestui proces instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, antecedentele penale ale inculpatului M.V. ce denotă persistența infracțională și periculozitatea sporită, precum și atitudinea nesinceră a acestora în fața organelor de cercetare penală, instanțele orientându-se către pedepse care să fie în măsură să contribuie la îndreptarea comportamentului acestora și să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare precum și a scopului preventiv al pedepsei.

Recursurile declarate de inculpații M.V.V. și L.Ș.F. fiind nefondate, urmează a se respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate inculpatului M.V.V. se va deduce perioada executată de la data de 18 decembrie  2007 la data prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.V. și L.Ș.F. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V.V., durata reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2007 la 6 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat L.Ș.F. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.V.V. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.