ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 36/2014

Asupra

recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 361/D

din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, s-a dispus

condamnarea inculpatului F.T.V. pentru . săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen.,

cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. (fapta din 8/9 septembrie 2010),

la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementara a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.;

- lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. 320

1

din C.

proc. pen. (fapta din 15 septembrie 2010), la pedeapsa de 8 (opt) luni

închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. in condițiile si pe durata prev. de art. 71 alin. (2)

C. pen.

în baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. în baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii de 24 ore

si arestul preventiv începând cu data de 16 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 109

C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor de proba . ridicate cu ocazia

cercetării la fața locului și aflate la Camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău.

În baza art.

313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.116,28

lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul de Pediatrie Bacău.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-a luat act ca partea vătămata

Ș.L.E. nu s-a constituit parte civila in cauza.

Apelul declarat

de inculpatul F.T.V. împotriva hotărârii susmenționate a fost respins, ca

nefondat, prin Decizia penală nr. 10 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Bacău, secția penală.

Deopotrivă,

recursul declarat de același inculpat împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de apel a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1466 din

12 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală.

După rămânerea

definitivă a sentinței penale nr. 361/D din 09 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bacău, secția penală, prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău, la data de 20 martie 2013, sub nr. 1889/110/2013,

condamnatul F.T.V. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pronunțată în

procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea

probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori.

Prin sentința

penală nr. 130/D/2013 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, secția penală,

în baza art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnatul F.T.V., cu argumentarea că aspectele invocate de

condamnat în motivarea cererii de revizuire nu se încadrează în niciunul dintre

cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul F.T.V.,

solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, cu consecința

admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Prin Decizia

penală nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul

F.T.V. împotriva hotărârii susmenționate, în argumentare reținându-se că

motivul invocat de acesta, prin care practic solicită, într-o cale

extraordinară de atac, prelungirea administrării probatoriului cu scopul de a

se ajunge la o reapreciere a probelor, nu se încadrează în motivele expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., fiind astfel inadmisibil ca

motiv de revizuire.

Și împotriva

acestei ultime decizii, în termen legal, a formulat recurs revizuentul F.T.V.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

l889/110/2013.

Recurentul

revizuent a motivat în scris calea de atac, în cuprinsul unui memoriu ilizibil,

care a făcut necesară lămurirea conținutului motivelor de recurs prin

intermediul apărătorului desemnat să acorde asistență juridică din oficiu

părții.

În aceste

condiții, la termenul de dezbateri din 7 ianuarie 2014, apărătorul desemnat din

oficiu a formulat concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor

atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire

formulată de condamnat, arătând că în speță sunt incidente disp. art. 394 C.

proc. pen. în raport de aspectele invocate de condamnat în cuprinsul cererii de

revizuire.

Examinând

hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii

în ceea ce privește latura penală, cât și cu privire la latura civilă, pentru

cazurile prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., respectiv

când:

a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în

cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat

fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Raportat la

dispozițiile legale precitate, se constată că aspectele invocate de recurentul

revizuent condamnat F.T.V. în argumentarea cererii sale, susținute și în fața

procurorului în procedura prev. de art. 399 C. proc. pen. și reiterate în

recurs prin apărătorul desemnat din oficiu, privind nevinovăția sa cu privire

la săvârșirea infracțiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea

probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori, nu se

încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire susmenționate.

Practic, prin

demersul său, condamnatul F.T.V. urmărește prelungirea probatoriului care a

stat la baza condamnării sale, cu scopul de a se ajunge la o reapreciere a

probelor și la o soluție de achitare, solicitări incompatibile apărărilor care pot

fi invocate în cadrul căilor ordinare sau extraordinare de atac exercitate în

procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., în

raport de caracterul deplin, necondiționat și irevocabil al recunoașterii

făcute de condamnat în fond, poziție procesuală în raport de care în favoarea

lui a fost reținut beneficiul dispozițiilor legale precitate.

O astfel de

optică aduce în discuție principiul securității raporturilor juridice care,

potrivit jurisprudenței C.E.D.O., implică respectarea principiului res judicata

conform căruia nicio parte nu este îndreptățită sa solicite revizuirea unei

hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de

a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a

instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile

justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiăa a cauzei.

În consecință,

în mod evident, aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul

dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., astfel încât se constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul

F.T.V. este inadmisibilă, hotărârile pronunțate în fond și apel dovedindu-se a

fi temeinice și legale.

În acest sens a

statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, care prin

Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr. 574

din 30 iulie 2008 dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "cererea

de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.

394 C. proc. pen. este inadmisibilă".

În consecință,

pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat F.T.V. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul F.T.V. împotriva Deciziei penale nr.

111 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 07 ianuarie 2014.