ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 36/2014

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 361/D din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului F.T.V. pentru . săvârșirea următoarelor infracțiuni: - viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. (fapta din 8/9 septembrie 2010), la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. 320 1 din C. proc. pen. (fapta din 15 septembrie 2010), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. in condițiile si pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii de 24 ore si arestul preventiv începând cu data de 16 septembrie 2010 la zi. În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor de proba . ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.116,28 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul de Pediatrie Bacău. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-a luat act ca partea vătămata Ș.L.E. nu s-a constituit parte civila in cauza. Apelul declarat de inculpatul F.T.V. împotriva hotărârii susmenționate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 10 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deopotrivă, recursul declarat de același inculpat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1466 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 361/D din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 20 martie 2013, sub nr. 1889/110/2013, condamnatul F.T.V. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pronunțată în procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori. Prin sentința penală nr. 130/D/2013 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, secția penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul F.T.V., cu argumentarea că aspectele invocate de condamnat în motivarea cererii de revizuire nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul F.T.V., solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, cu consecința admiterii în principiu a cererii de revizuire. Prin Decizia penală nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F.T.V. împotriva hotărârii susmenționate, în argumentare reținându-se că motivul invocat de acesta, prin care practic solicită, într-o cale extraordinară de atac, prelungirea administrării probatoriului cu scopul de a se ajunge la o reapreciere a probelor, nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., fiind astfel inadmisibil ca motiv de revizuire. Și împotriva acestei ultime decizii, în termen legal, a formulat recurs revizuentul F.T.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. l889/110/2013. Recurentul revizuent a motivat în scris calea de atac, în cuprinsul unui memoriu ilizibil, care a făcut necesară lămurirea conținutului motivelor de recurs prin intermediul apărătorului desemnat să acorde asistență juridică din oficiu părții. În aceste condiții, la termenul de dezbateri din 7 ianuarie 2014, apărătorul desemnat din oficiu a formulat concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat, arătând că în speță sunt incidente disp.

art. 394 C. proc. pen. în raport de aspectele invocate de condamnat în cuprinsul cererii de revizuire. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în ceea ce privește latura penală, cât și cu privire la latura civilă, pentru cazurile prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc.

pen., respectiv când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Raportat la dispozițiile legale precitate, se constată că aspectele invocate de recurentul revizuent condamnat F.T.V.

în argumentarea cererii sale, susținute și în fața procurorului în procedura prev. de art. 399 C. proc. pen. și reiterate în recurs prin apărătorul desemnat din oficiu, privind nevinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire susmenționate. Practic, prin demersul său, condamnatul F.T.V. urmărește prelungirea probatoriului care a stat la baza condamnării sale, cu scopul de a se ajunge la o reapreciere a probelor și la o soluție de achitare, solicitări incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căilor ordinare sau extraordinare de atac exercitate în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., în raport de caracterul deplin, necondiționat și irevocabil al recunoașterii făcute de condamnat în fond, poziție procesuală în raport de care în favoarea lui a fost reținut beneficiul dispozițiilor legale precitate. O astfel de optică aduce în discuție principiul securității raporturilor juridice care, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., implică respectarea principiului res judicata conform căruia nicio parte nu este îndreptățită sa solicite revizuirea unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiăa a cauzei.

În consecință, în mod evident, aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât se constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul F.T.V. este inadmisibilă, hotărârile pronunțate în fond și apel dovedindu-se a fi temeinice și legale. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, care prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr. 574 din 30 iulie 2008 dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă". În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.T.V. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.T.V. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 07 ianuarie 2014.