ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2358/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 115/301/2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, printre alte măsuri, și menținerea stării de arest a inculpatei

L.E.

în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Curtea de Apel, ca instanță de recurs, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei se mențin și impun, în continuare, privarea acesteia de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata L.E.

Recursul este inadmisibil.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că inculpata L.E. a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și furt calificat, prev.de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

Prin sentința penală nr. 121 din 1 martie 2010, Judecătoria Sectorului 3 București, secția penală, inculpata L.E. a fost condamnată pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta având de executat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 238/ A din 12 aprilie 2010, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 121 din 1 martie 2010 a Judecătoriei Sector 3.

Împotriva acestei decizii, inculpata L.E. a formulat recurs, fază procesuală în cadrul căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și 3 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei.

Potrivit art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune menținerea stării de arest, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Per a contrario, din interpretarea textului de lege citat, rezultă că încheierea dată în recurs, prin care se dispune menținerea stării de arest, nu poate fi atacată separat, cu recurs.

În aceste condiții, recursul declarat de inculpata L.E. împotriva încheierii pronunțată de către instanța de recurs, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive este inadmisibil în raport cu prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., dispoziții legale care nu prevăd la o cale de atac împotriva hotărârii instanței de recurs prin care s-a dispus asupra măsurii preventive.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatei L.E. va fi respins ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata

L.E.

împotriva încheierii din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 115/301/2010 (1063/2010).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.