ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1849/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 9648 din 18 iunie 2009,

a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a

respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC

D.R. SRL București împotriva pârâtei SC O.P.S.I. SRL București.

De asemenea a obligat reclamanta la

plata sumei de 4.760 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că între

părți s-a încheiat la data de 15 februarie 2008 un contract de transport

internațional de 6 paleți cu o greutate de 1.149 kg, iar reclamanta a

cerut obligarea pârâtei la plata contravalorii în lei a sumei de 73.628,4 euro,

reprezentând diferența dintre valoarea mărfurilor recepționate

și a celor livrate la destinație de către pârâtă în

calitatea de transportator.

Conform prevederilor art. 32 alin.

(1) lit. a) din Convenția referitoare la contractul internațional de

mărfuri pe șosele (C.M.R.) acțiunile derivând din transporturile

supuse convenției, se prescriu în termen de un an, termen care începe

să curgă din ziua în care marfa a fost eliberată în caz de

pierdere parțială, de avarie sau de întârziere.

În speță, pârâta a predat

marfa constând din 2 paleți destinatarului la data de 22 februarie 2008

astfel cum rezultă din cuprinsul scrisorii de trăsură.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 490 din 25 noiembrie 2009 a respins ca

nefondat apelul reclamantei SC D.R. SRL împotriva sentinței comerciale nr.

9648 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele primei

instanțe.

Împotriva deciziei comerciale nr.

490 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC D.R. SRL care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în

principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în

subsidiar rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost

precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că a fost făcută o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 32 pct. 1 din Convenția referitoare la Transportul

internațional rutier prin aceea că punctul de plecare al calculării

termenului de prescripție de un an este dată de 22 februarie 2008

și nu 23 februarie 2008.

În derularea contractului ne

regăsim fie în cazul prescripției de 3 ani, culpa transportatorului

și a presupusului acestuia fiind evidente, dispozițiile Codului civil

privitoare la culpă și dol fiind aplicabile faptei transportatorului,

fie în cazul prevăzut la art. 32 pct. 1 lit. c) când termenul de

prescripție curge de la împlinirea a 3 ani de la data încheierii

contractului de transport.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de

recurenta-reclamantă, urmează a respinge ca nefondat recursul

acesteia pentru următoarele considerente.

Cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC D.R. SRL a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 22

aprilie 2009.

Pârâta SC O.P.S.I. SRL la termenul

din 28 mai 2009 a invocat, în scris, excepția prescripției dreptului

la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (1) din

Convenția referitoare la contractul de transport internațional de

mărfuri pe șosele.

Este de necontestat că între

părți a fost încheiat la data de 15 februarie 2008 un contract

internațional de transport rutier de mărfuri care intră sub incidența

Convenției referitoare la contractul de transport internațional de

mărfuri pe șosele, de la Geneva din anul 1956 și ratificată

de România prin Decretul nr. 451/1972.

De remarcat că art. 32 alin. (1)

din Convenția expusă mai sus stipulează expres că

acțiunile derivând din transporturile C.M.R. se prescriu în termen de un

an. Numai în caz de dol sau culpă considerată de legea

țării căreia îi aparține organul de jurisdicție

sesizat ca echivalență cu dolul, termenul de prescripție este de

3 ani și el curge în cazul de pierdere parțială, de avarie sau

de întârziere, din ziua când marfa a fost eliberată.

Nu pot fi primite tezele acreditate

de recurenta reclamantă potrivit cărora au fost interpretate

greșit dispozițiile art. 32 pct. 1 lit. a) din C.M.R. și cele

ale Decretului nr. 167/1958, mai ales că transportatorul se afla într-o

culpă evidentă.

Este adevărat că

reclamanta a înaintat pârâtei SC D.R. SRL notificarea din 6 mai 2008, prin

Biroul Executorului Judecătoresc P.C., menționând că în baza art.

1079 C. civ. consideră pusă în întârziere pârâta cu privire la plata

datoriei în cuantum de 73.628,4 euro și a mai apreciat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 7201 C. proc. civ. privitoare la încercarea

de soluționare pe cale amiabilă a prezentului litigiu de natură

comercială.

Pârâta a răspuns prin adresa

din data de 2 iulie 2008 că a luat act de pretențiile expuse în

notificare și respinge în totalitate pretențiile solicitate.

Corect și bine argumentat,

instanța de apel a stabilit că situația descrisă mai sus a

produs efectul suspendării cursului prescripției până la

comunicarea răspunsului pârâtei de respingere a pretențiilor, pentru

perioada 6 mai 2006 – 3 iulie 2008 (data primirii corespondenței de

către reclamantă).

Întreaga situație de fapt

și de drept confirmă pe deplin că termenul de prescripție

de 1 an începe să curgă de la data de 22 februarie 2008,

împlinindu-se înainte de introducerea cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantă, fiind respectate cu rigurozitate și

dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC D.R. SRL, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D.R. SRL București împotriva deciziei nr. 490 din 25

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 mai 2010.