ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1337/2010

Deliberând asupra cauzei, se reține: La data de 3 martie 2010 numitul B.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 810 din 2 martie 2010 pronunțată în Dosarul penal nr. 1425/44/2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție motivând că notarul public P.S.C. ar fi săvârșit infracțiuni cu prilejul dezbaterii unei succesiuni a bunicilor săi. A fost atașat Dosarul nr. 1425/44/2009 iar cu ocazia dezbaterilor contestatorul și-a întemeiat cererea pe cazul prevăzut de art. 386 lit. c) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., deși etapa procesuală era cea a admisibilității în principiu a contestației în anulare. Examinând actele și lucrările cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt întrunite cerințele admisibilității în principiu impuse de dispozițiile art. 386 și art. 391 C. proc.

pen., în sensul că este numai enunțat cazul de contestare fără a fi indicate presupusele probe ce ar exista la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, obiectul deciziei contestate l-a constituit o plângere în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. și nicidecum un dosar în care să se fi pronunțat pe fond instanța, în condițiile art. 345 C. proc. pen. Prin urmare, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă în principiu. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 810 din 2 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2010.