ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1724/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22 mai 2008 sub nr. 3012/2/2008,

contestatoarea SC M.L. SA Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata

A.V.A.S., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună lămurirea

întinderii titlului executoriu al intimatei privind cuantumul creanței rămasă

neachitată și anularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 8815

din 14 mai 2008 și a procesului-verbal de afișare din aceeași dată emise de

intimată.

Curtea

de Apel București, prin sentința nr. 169 din data de 16 octombrie 2008, a

admis, în parte, contestația la executare, a lămurit întinderea titlului

executoriu al intimatei în sensul că suma rămasă de plată, la data sesizării

instanței – 22 mai 2008 – reprezenta contravaloarea în lei a soldului

consolidat în dolari SUA și a respins, ca lipsit de interes, cel de-al 2-lea

capăt de cerere.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările

ulterioare, și, de asemenea, ale art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 95/2003,

modificată prin Legea nr. 557/2003, în baza menționatelor texte legale,

intimata procedând la consolidarea în dolari SUA a debitului inițial exprimat

în moneda națională.

Consecința

admiterii primului capăt de cerere a constat în respingerea celui de-al doilea,

ca lipsit de interes.

Împotriva

sentinței Curții de Apel București a formulat recurs A.V.A.S., invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recurenta

a arătat, în esență, că, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003, modificarea

creanțelor bugetare preluate se face prin metodele reglementate de O.U.G. nr. 51/1998,

republicată, „urmărindu-se încasarea integrală a creanțelor preluate”.

Recurenta

a apreciat că, potrivit art. 21 și art. 22 din O.U.G. nr. 51/1998,

valorificarea creanțelor înregistrate în evidențele A.V.A.S. urmărește ca

nivelul de acoperire al acestora să fie cât mai apropiat de cel real,

consolidarea creanțelor în dolari SUA reprezentând doar o măsură de conservare

a valorii creanțelor în lipsa calculării de dobânzi și penalități.

Recurenta

a mai considerat că achitarea contravalorii consolidate în dolari SUA a

creanței preluate nu reprezintă o rambursare integrală a acesteia în cazul în

care suma în lei achitată este mai mică decât valoarea nominală în lei

preluată, ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea.

Recurenta

a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței atacate,

lămurirea titlului executoriu în sensul că „achitarea contravalorii consolidate

în dolari SUA a creanței preluate de A.V.A.S. nu reprezintă o rambursare

integrală a creanței când suma achitată este mai mică decât valoarea creanței

preluată – în lei -, ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut

consolidarea” și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Recursul

este nefondat.

Prin

sentința nr. 169 din data de 16 octombrie 2008, Curtea de Apel București a

stabilit că suma rămasă de plată, la data de 22 mai 2008 – data sesizării

instanței, - reprezenta contravaloarea în lei a soldului consolidat.

În

adevăr, dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 privind

valorificarea unor active ale statului, republicată, statuează că în scopul

valorificării creanțelor preluate de A.V.A.S. la valori cât mai apropiate de

valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât dolari

SUA la data preluării se consolidează în dolari SUA, în baza raportului leu/dolari

SUA la acea dată, iar, potrivit art. 22 alin. (1) din același act normativ,

creanțele consolidate preluate la datoria publică internă se valorifică așa

încât nivelul de acoperire a datoriei publice rezultate din aceste operațiuni

să fie cât mai apropiat de cel real.

Este

de observat că, în mod corect, recurenta a procedat la consolidarea în dolari

SUA a debitului inițial – exprimat în lei -, în raport cu sus-arătatele texte

legale care au ca scop prevenirea creării unui prejudiciu statului cauzat de

devalorizarea monedei naționale.

Însă,

încercarea recurentei de a face aplicarea evocatelor articole de lege și în

situația aprecierii, temporare, a leului, neavând suport legal, nu poate

conduce la admiterea recursului astfel cum a fost formulat și dezvoltat de

către A.V.A.S.

Este

de subliniat că nici o reglementare legală nu prevede posibilitatea

consolidării în dolari SUA a soldului creanței neconsolidate, așadar, acestei

operațiuni inverse nu îi sunt incidente dispozițiile alin. (1) al art. 22

și/sau ale alin. (2) al art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998, cum greșit a apreciat

recurenta.

Așa

fiind, pentru considerentele arătate, urmează ca, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul declarat în

pricina de față.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta

A.V.A.S. București, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 169 din 16

octombrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2009.