ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2007,
contestatoarea SC Z. SA Podari, în contradictoriu cu intimatele
A.V.A.S.
, B.C.R. SA (devenită O.T.P.B.R.
SA), sucursala Craiova, și SC C.O. SA (fostă SC O.U. SA) Podari, formulează
contestație privind titlul executoriu, scrisoarea de garanție bancară din 14
iunie 2004 solicitând instanței să dispună anularea acesteia ca lipsită de
obiect ca urmare a inexistenței obligației principale garantate, respectiv a
creanței în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A. și – în temeiul art. 4042 C. proc.
civ. – să dispună restabilirea situației anterioare executării prin obligarea
A.V.A.S.
la întoarcerea executării
și restituirea către contestatoare a sumei de 137.060,54 dolari S.U.A. în
echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății.
Prin sentința comercială nr.
133 din 20 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
respinge excepțiile invocate de intimate ca neîntemeiate, admite contestația la
executare formulată de contestatoare, anulează scrisoarea de garanție bancară
din 14 iunie 2006 eliberată către
A.V.A.S.
de B.C.R. SA (actuala O.T.P.B.R. SA) cu privire la creanța
de 137.060,54 dolari S.U.A. ce formează obiectul contractului de cesiune
(încheiat cu B. SA) din 21 iulie 1999 și obligă intimata
A.V.A.S.
să plătească contestatoarei suma de
137.060,54 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății.
Reține instanța, pentru a
decide astfel, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc.
civ., cum susține
A.V.A.S.
,
ci dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., excepția inadmisibilității
contestației la titlu invocată de
A.V.A.S.
nefiind deci întemeiată, reține de asemenea instanța că
potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. civ. contestația poate fi folosită și
de persoane străine de raportul execuțional în măsura în care prezintă un
interes propriu, ori au fost vătămați prin executare și că în situația unui
titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca
în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, indiferent de natura acestuia, astfel că O.T.P.B.R. SA, emitentă –
la cererea SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei – a scrisorii de garanție
bancară, plătind la cererea posesorului beneficiar
A.V.A.S.
echivalentul sumei de 137.060,54 dolari
S.U.A. reprezentând creanța bancară neperformantă deținută de
A.V.A.S.
asupra contestatoarei ca
urmare a cesionării respectivei creanțe de la B. SA și recuperând ulterior suma
de la clienta sa, care a recuperat-o la rândul său de la contestatoare cu care
se încheiase anterior contractul de împrumut din 25 martie 2006 tocmai în acest
scop, contestatoarea – terț față de raportul execuțional dintre
A.V.A.S.
și emitenta scrisorii de
garanție bancare – justifică un interes propriu în recuperarea sumei în cauză
de la
A.V.A.S.
, contestația la titlu fiind
deci admisibilă și excepția lipsei de interes nefiind întemeiată; instanța
reține că nici excepția tardivității contestației nu este întemeiată, în speță
nefiind aplicabile dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. ci
dispozițiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. potrivit cărora contestația la
titlu se poate face oricând, înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului
de a cere executarea silită a titlului în cauză, respectiv a scrisorii de
garanție bancară care, dând naștere la o obligație a băncii emitente în
favoarea
A.V.A.S.
, sunt incidente
dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 care prevăd un termen
special de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor
preluate de
A.V.A.S.
; mai reține instanța că la
data încheierii convenției obligația de plată de către banca emitentă, la
cererea
A.V.A.S.
, a sumei ce reprezenta
soldul consolidat al creanței cesionate de la B. SA față de contestatoare, nu
exista întrucât – pe de o parte – la masa credală a debitoarei - contestatoare
respectiv în tabelul definitiv, s-a înscris creanța cesionată de
A.V.A.S.
în lei (rol) fiind
irevocabil respinsă atât cererea
A.V.A.S.
de consolidare a acesteia în dolari S.U.A. cât și cererea
sa de actualizare a valorii creanței în cauză, iar – pe de altă parte –
procedura insolvenței față de debitoarea contestatoare s-a închis la 4
septembrie 2003, avându-se în vedere achitarea debitelor către creditorii și
acordul acestora, deci și al
A.V.A.S.
al cărei recurs s-a respins și căreia contestatoarea i-a
achitat integral la 20 mai 2002 suma în litigiu prevăzută în planul de
reorganizare, votat și de
A.V.A.S.
; reține instanța – în fine – că neexistând obiectul
titlului executoriu, respectiv al creanței garantată prin scrisoarea de
garanție bancară, lipsește una din condițiile esențiale pentru validitate,
astfel că titlul executoriu în speță este sancționat prin nulitatea absolută
conform art. 948 pct. 3 raportat la art. 962 -
art.
964 C. civ.
Împotriva sentinței de mai
sus intimata
A.V.A.S.
formulează recurs
solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., admiterea
acestuia, modificarea sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a
contestației la titlu formulată de contestatoare și întoarcere a executării
silite.
În susținerea recursului său
recurenta, reluând apărările formulate la fond, invocă excepția lipsei
calității procesuale active a contestatoarei întrucât aceasta nu a fost parte
semnatară a scrisorii de garanție bancară, titlul executoriu contestat fiind
încheiat între SC O.U. SA (actuala SC C.O. SA) și B.C.R. SA (actual O.T.P.B.R.
SA) în favoarea
A.V.A.S.
și executarea acestuia
neprejudiciind în vreun fel pe contestatoare, situație față de care contestația
este lipsită de interes.
Recurenta invocă de asemenea
excepția tardivității contestației la titlu față de dispozițiile art. 401 lit.
c) C. proc. civ., debitoarea contestatoare luând cunoștință de executarea
scrisorii de garanție bancară la 27 martie 2006, dată la care intimata O.T.P.B.R.
SA a virat recurentei suma de 137.060,54 dolari S.U.A. (reprezentând creanța
consolidată preluată de la B. SA) și recuperând la rândul ei această sumă de la
SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei, în speță nefiind incidente
dispozițiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. – cum greșit a reținut instanța,
deoarece contestatoarea nu cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării
titlului executoriu, ci contestă titlul executoriu pe motiv că a fost achitată
creanța înscrisă în cuprinsul acestuia în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr.
64/1995, deși creanța preluată de
A.V.A.S.
nu fusese recuperată integral în cadrul procedurii
menționate, diferența rămasă de recuperat fiind urmare a aplicării art. 21 din
O.U.G. nr. 51/1998 modificată de Legea nr. 409/2001, astfel că
A.V.A.S.
a fost îndreptățită să
execute scrisoarea de garanție bancară în litigiu. Susține, de asemenea,
recurenta că la data de 14 iunie 2004, când s-a emis scrisoarea de garanție
bancară la cererea acționarului contestatoarei, creanța exista, fiind în sumă
de 137.060,54 dolari S.U.A., reprezentând soldul creanței consolidate a
A.V.A.S.
, creanța cesionată
consolidată fiind de 289.128,44 dolari S.U.A. iar în procedura reorganizării
judiciare recuperându-se numai 152.067,9 dolari S.U.A., deși se solicitase
întreaga sumă, aceasta fiind contestată de intimată, consolidarea creanței în dolari
S.U.A. fiind făcută conform art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998, împrejurare față de
care executarea scrisorii bancare s-a făcut cu aplicarea art. 58 și art. 60 din
O.U.G. nr. 51/1998, fără încuviințarea instanței.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului rezultă că în mod întemeiat instanța de fond a respins ca
neîntemeiate excepția lipsei de interes a contestatoarei și cea a tardivității
formulării contestației, reiterate de recurentă.
Cât privește excepția lipsei
calității procesuale active a contestatoarei, bazată pe lipsa de interes al
acesteia în promovarea cererii se constată că, așa cum a reținut și prima
instanță, contestatoarea suportând în cele din urmă ea însăși suma înscrisă în
scrisoarea de garanție bancară în litigiu, achitată de bancă la cererea
A.V.A.S.
este evident interesul
acesteia în anularea titlului și întoarcerea de către
A.V.A.S.
a executării, iar cum potrivit
dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare,
inclusiv contestația la titlu, se poate face de orice persoana interesată sau
vătămată prin executare, contestatoarea intimată are calitate procesuală
activă.
În ceea ce privește excepția
tardivității contestației se constată de asemenea că aceasta a fost întemeiat
respinsă de instanța de fond care a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 401
alin. (1)1 C. proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998,
în cauză fiind – în ultimă instanță – o creanță bancară preluată de
A.V.A.S.
de la B. SA. Mai mult,
contestatoarea luând cunoștință de executarea scrisorii de garanție bancară, deci
a titlului executoriu contestat, la 27 martie 2006, data virării sumei în
contul recurentei, a formulat în termen contestația la data de 22 martie 2007,
prin raportare și la dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Nici criticile formulate cu
privire la soluționarea fondului pricinii de către prima instanță nu sunt
întemeiate, recurenta încălcând autoritatea de lucru judecat și disprețuind,
prin executarea scrisorii de garanție bancară, dispozițiile deciziei nr. 919
din 19 iunie 2002 prin care Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a
respins recursul A.V.A.B. (azi
A.V.A.S.
) împotriva Încheierii din 1 martie 2002 pronunțată de
judecătorul sindic în dosarul nr. 83/F/1998 privind pe contestatoarea de față
prin care s-a respins cererea A.V.A.B. de consolidare în dolari S.U.A. a
creanței sale în cuantum de 4.616.224.732,19 lei înscrisă la masa credală
întrucât s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 409/2001 nu pot retroactiva, art.
181 alin. (2) din menționata lege neaplicându-se creanțelor – precum cea în
litigiu – născute anterior intrării în vigoare a legii evocate, precum și
dispozițiile deciziei nr. 1786 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția
comercială, prin care este respins ca nefondat recursul A.V.A.B. împotriva Încheierii
nr. 176 din 28 august 2002, pronunțată de judecătorul sindic în același dosar
de faliment, prin care fusese respinsă cererea creditoarei A.V.A.B. de
actualizare și consolidare în valută a creanței sale față de debitoare -
contestatoarea de față.
În fine, prin Încheierea nr.
433 din 4 septembrie 2003 a judecătorului sindic pronunțată în dosarul
menționat, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului A.V.A.B. de către
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 156 din 10 martie
2004, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară a
contestatoarei cu acordul creditorilor, reținându-se că debitoarea și-a achitat
integral datoriile către creditori, inclusiv către A.V.A.B., la data de 20 mai
2002, instanța de recurs subliniind din nou că s-a hotărât definitiv și
irevocabil că dispozițiile art. 181 alin. (2) [în prezent art. 21 alin. (2)]
din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, nu-și
găsesc aplicabilitatea în cauză.
Așadar, executând scrisoarea
de garanție bancară la 27 martie 2006 în condițiile în care datoria garantată
prin aceasta fusese integral achitată anterior la data de 20 mai 2002 de către
debitoare - contestatoarea de față, recurenta a executat un titlu al cărui
obiect nu mai exista, astfel că întemeiat instanța de fond, constatând că
lipsește una din condițiile esențiale de validitate ale titlului executoriu în
speță, l-a anulat, făcând aplicare dispozițiilor art. 404 alin. (1) C. proc.
civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 4042 alin. (1) C.
proc. civ. a dispus întoarcerea executării de către recurentă, restabilind situația
anterioară executării.
Astfel fiind, sentința
recurată fiind legală și temeinică, recursul formulat de recurenta
A.V.A.S.
împotriva acesteia urmează
a fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de intimata
A.V.A.S.
București împotriva
sentinței nr. 133 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2008.