ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2007, contestatoarea SC Z. SA Podari, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. , B.C.R. SA (devenită O.T.P.B.R. SA), sucursala Craiova, și SC C.O. SA (fostă SC O.U. SA) Podari, formulează contestație privind titlul executoriu, scrisoarea de garanție bancară din 14 iunie 2004 solicitând instanței să dispună anularea acesteia ca lipsită de obiect ca urmare a inexistenței obligației principale garantate, respectiv a creanței în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A. și – în temeiul art. 4042 C. proc. civ. – să dispună restabilirea situației anterioare executării prin obligarea A.V.A.S.

la întoarcerea executării și restituirea către contestatoare a sumei de 137.060,54 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății. Prin sentința comercială nr. 133 din 20 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge excepțiile invocate de intimate ca neîntemeiate, admite contestația la executare formulată de contestatoare, anulează scrisoarea de garanție bancară din 14 iunie 2006 eliberată către A.V.A.S. de B.C.R. SA (actuala O.T.P.B.R. SA) cu privire la creanța de 137.060,54 dolari S.U.A. ce formează obiectul contractului de cesiune (încheiat cu B. SA) din 21 iulie 1999 și obligă intimata A.V.A.S. să plătească contestatoarei suma de 137.060,54 dolari S.U.A.

în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății. Reține instanța, pentru a decide astfel, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., cum susține A.V.A.S. , ci dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației la titlu invocată de A.V.A.S. nefiind deci întemeiată, reține de asemenea instanța că potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. civ. contestația poate fi folosită și de persoane străine de raportul execuțional în măsura în care prezintă un interes propriu, ori au fost vătămați prin executare și că în situația unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, indiferent de natura acestuia, astfel că O.T.P.B.R.

SA, emitentă – la cererea SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei – a scrisorii de garanție bancară, plătind la cererea posesorului beneficiar A.V.A.S. echivalentul sumei de 137.060,54 dolari S.U.A. reprezentând creanța bancară neperformantă deținută de A.V.A.S. asupra contestatoarei ca urmare a cesionării respectivei creanțe de la B. SA și recuperând ulterior suma de la clienta sa, care a recuperat-o la rândul său de la contestatoare cu care se încheiase anterior contractul de împrumut din 25 martie 2006 tocmai în acest scop, contestatoarea – terț față de raportul execuțional dintre A.V.A.S. și emitenta scrisorii de garanție bancare – justifică un interes propriu în recuperarea sumei în cauză de la A.V.A.S.

, contestația la titlu fiind deci admisibilă și excepția lipsei de interes nefiind întemeiată; instanța reține că nici excepția tardivității contestației nu este întemeiată, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. ci dispozițiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. potrivit cărora contestația la titlu se poate face oricând, înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a titlului în cauză, respectiv a scrisorii de garanție bancară care, dând naștere la o obligație a băncii emitente în favoarea A.V.A.S. , sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 care prevăd un termen special de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S.

; mai reține instanța că la data încheierii convenției obligația de plată de către banca emitentă, la cererea A.V.A.S. , a sumei ce reprezenta soldul consolidat al creanței cesionate de la B. SA față de contestatoare, nu exista întrucât – pe de o parte – la masa credală a debitoarei - contestatoare respectiv în tabelul definitiv, s-a înscris creanța cesionată de A.V.A.S. în lei (rol) fiind irevocabil respinsă atât cererea A.V.A.S. de consolidare a acesteia în dolari S.U.A. cât și cererea sa de actualizare a valorii creanței în cauză, iar – pe de altă parte – procedura insolvenței față de debitoarea contestatoare s-a închis la 4 septembrie 2003, avându-se în vedere achitarea debitelor către creditorii și acordul acestora, deci și al A.V.A.S.

al cărei recurs s-a respins și căreia contestatoarea i-a achitat integral la 20 mai 2002 suma în litigiu prevăzută în planul de reorganizare, votat și de A.V.A.S. ; reține instanța – în fine – că neexistând obiectul titlului executoriu, respectiv al creanței garantată prin scrisoarea de garanție bancară, lipsește una din condițiile esențiale pentru validitate, astfel că titlul executoriu în speță este sancționat prin nulitatea absolută conform art. 948 pct. 3 raportat la art. 962 - art. 964 C. civ. Împotriva sentinței de mai sus intimata A.V.A.S. formulează recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a contestației la titlu formulată de contestatoare și întoarcere a executării silite.

În susținerea recursului său recurenta, reluând apărările formulate la fond, invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei întrucât aceasta nu a fost parte semnatară a scrisorii de garanție bancară, titlul executoriu contestat fiind încheiat între SC O.U. SA (actuala SC C.O. SA) și B.C.R. SA (actual O.T.P.B.R. SA) în favoarea A.V.A.S. și executarea acestuia neprejudiciind în vreun fel pe contestatoare, situație față de care contestația este lipsită de interes. Recurenta invocă de asemenea excepția tardivității contestației la titlu față de dispozițiile art. 401 lit. c) C. proc. civ., debitoarea contestatoare luând cunoștință de executarea scrisorii de garanție bancară la 27 martie 2006, dată la care intimata O.T.P.B.R.

SA a virat recurentei suma de 137.060,54 dolari S.U.A. (reprezentând creanța consolidată preluată de la B. SA) și recuperând la rândul ei această sumă de la SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. – cum greșit a reținut instanța, deoarece contestatoarea nu cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci contestă titlul executoriu pe motiv că a fost achitată creanța înscrisă în cuprinsul acestuia în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, deși creanța preluată de A.V.A.S. nu fusese recuperată integral în cadrul procedurii menționate, diferența rămasă de recuperat fiind urmare a aplicării art. 21 din O.U.G.

nr. 51/1998 modificată de Legea nr. 409/2001, astfel că A.V.A.S. a fost îndreptățită să execute scrisoarea de garanție bancară în litigiu. Susține, de asemenea, recurenta că la data de 14 iunie 2004, când s-a emis scrisoarea de garanție bancară la cererea acționarului contestatoarei, creanța exista, fiind în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A., reprezentând soldul creanței consolidate a A.V.A.S. , creanța cesionată consolidată fiind de 289.128,44 dolari S.U.A. iar în procedura reorganizării judiciare recuperându-se numai 152.067,9 dolari S.U.A., deși se solicitase întreaga sumă, aceasta fiind contestată de intimată, consolidarea creanței în dolari S.U.A. fiind făcută conform art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998, împrejurare față de care executarea scrisorii bancare s-a făcut cu aplicarea art. 58 și art. 60 din O.U.G.

nr. 51/1998, fără încuviințarea instanței. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod întemeiat instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a contestatoarei și cea a tardivității formulării contestației, reiterate de recurentă. Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, bazată pe lipsa de interes al acesteia în promovarea cererii se constată că, așa cum a reținut și prima instanță, contestatoarea suportând în cele din urmă ea însăși suma înscrisă în scrisoarea de garanție bancară în litigiu, achitată de bancă la cererea A.V.A.S. este evident interesul acesteia în anularea titlului și întoarcerea de către A.V.A.S.

a executării, iar cum potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare, inclusiv contestația la titlu, se poate face de orice persoana interesată sau vătămată prin executare, contestatoarea intimată are calitate procesuală activă. În ceea ce privește excepția tardivității contestației se constată de asemenea că aceasta a fost întemeiat respinsă de instanța de fond care a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, în cauză fiind – în ultimă instanță – o creanță bancară preluată de A.V.A.S. de la B. SA. Mai mult, contestatoarea luând cunoștință de executarea scrisorii de garanție bancară, deci a titlului executoriu contestat, la 27 martie 2006, data virării sumei în contul recurentei, a formulat în termen contestația la data de 22 martie 2007, prin raportare și la dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998. Nici criticile formulate cu privire la soluționarea fondului pricinii de către prima instanță nu sunt întemeiate, recurenta încălcând autoritatea de lucru judecat și disprețuind, prin executarea scrisorii de garanție bancară, dispozițiile deciziei nr. 919 din 19 iunie 2002 prin care Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins recursul A.V.A.B. (azi A.V.A.S. ) împotriva Încheierii din 1 martie 2002 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 83/F/1998 privind pe contestatoarea de față prin care s-a respins cererea A.V.A.B. de consolidare în dolari S.U.A.

a creanței sale în cuantum de 4.616.224.732,19 lei înscrisă la masa credală întrucât s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 409/2001 nu pot retroactiva, art. 181 alin. (2) din menționata lege neaplicându-se creanțelor – precum cea în litigiu – născute anterior intrării în vigoare a legii evocate, precum și dispozițiile deciziei nr. 1786 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, prin care este respins ca nefondat recursul A.V.A.B. împotriva Încheierii nr. 176 din 28 august 2002, pronunțată de judecătorul sindic în același dosar de faliment, prin care fusese respinsă cererea creditoarei A.V.A.B. de actualizare și consolidare în valută a creanței sale față de debitoare - contestatoarea de față.

În fine, prin Încheierea nr. 433 din 4 septembrie 2003 a judecătorului sindic pronunțată în dosarul menționat, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului A.V.A.B. de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 156 din 10 martie 2004, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară a contestatoarei cu acordul creditorilor, reținându-se că debitoarea și-a achitat integral datoriile către creditori, inclusiv către A.V.A.B., la data de 20 mai 2002, instanța de recurs subliniind din nou că s-a hotărât definitiv și irevocabil că dispozițiile art. 181 alin. (2) [în prezent art. 21 alin. (2)] din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.

Așadar, executând scrisoarea de garanție bancară la 27 martie 2006 în condițiile în care datoria garantată prin aceasta fusese integral achitată anterior la data de 20 mai 2002 de către debitoare - contestatoarea de față, recurenta a executat un titlu al cărui obiect nu mai exista, astfel că întemeiat instanța de fond, constatând că lipsește una din condițiile esențiale de validitate ale titlului executoriu în speță, l-a anulat, făcând aplicare dispozițiilor art. 404 alin. (1) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. a dispus întoarcerea executării de către recurentă, restabilind situația anterioară executării. Astfel fiind, sentința recurată fiind legală și temeinică, recursul formulat de recurenta A.V.A.S.

împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 133 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.